Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
1 Tesaloniceni 4:14
Pentru o clipă am stat în fața ușii închise a sălii pentru mame din mica noastră biserică de țară. Inima îmi bătea ca și cum aș fi fost pe cale să intru într-o închisoare. Oare reacția va fi pozitivă sau un strigăt disperat „Ieși afară!” va zdrobi puținul curaj care îmi mai rămăsese?
Respirând adânc, am înălțat o rugăciune de ajutor către Cer și am pășit înăuntru. Julie stătea singură în camera liberă, privind prin perdelele transparente, prefăcându-se că ascultă predica. Nu a făcut nicio mișcare pentru a-mi recunoaște intrarea. M-am așezat lângă ea.
O cunoșteam pe Julie de câțiva ani. În fiecare săptămână conduceam programul Școlii de Sabat pentru copii, iar soții noștri se bucurau frecvent de discuții despre fermele pe care le administrau. Fiii noștri mai mari se războiau pe jucării și amândoi erau încântați să aibă frățiori mai mici, în vârstă de trei luni, cu care să se compare. Totuși, comparația se terminase brusc. Cu doar câteva săptămâni mai devreme, soțul meu pastor a primit un telefon care ne informa că bebelușul lui Julie și Dan murise în noaptea precedentă subit. Am fost devastați!
Evenimentele care au urmat au fost neclare. Vizite, lacrimi, suferință, îmbrățișări și o înmormântare. Acum, iată-mă stând lângă o Julie cu fața de piatră, cu inima frântă, în camera mamelor. Mi-am pus mâna pe brațul ei și i-am șoptit: „Julie, îmi pare atât de rău!” Ea a explodat: „Nu este corect! Tu încă mai ai copilul tău, dar al meu nu mai este!” Lacrimile au curs pe obrajii noștri. I-am spus: „Vreau doar să știi că îmi pasă”. Stăteam în liniște, una lângă alta, fără să fie nevoie de cuvinte, în timp ce durerea cuprindea inimile amândurora.
Există momente în viață când nu se mai poate face mare lucru pentru a-i ajuta pe cei care suferă, cu excepția faptului că trebuie să le arătăm cât de mult ne pasă. Nu este întotdeauna ușor, dar cât de important este pentru cel de lângă noi acest lucru! Aceasta am încercat să îi transmit și lui Julie. Locul gol și dureros din brațele ei și din mica noastră biserică îi afectase pe toți. Doar speranța Cerului ne-a oferit alinare.
Fie ca acea zi să vină curând, Doamne!
autor: Marybeth Gessele
