Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.
Psalmii 46:10
În afară de faptul că sunt impulsivă și o persoană care gândește prea mult, nu reușesc să rămân liniștită, pur și simplu. „A nu face nimic” pentru mine înseamnă o mulțime de gânduri de ronțăit în minte, multe situații nerezolvate și o mulțime de posibilități de luat în considerare, cele mai multe dintre ele sfârșind oribil în imaginația mea, din cauza înclinației mele spre pesimism. Liniștea care vine odată cu nemișcarea este întotdeauna mai grea pentru mine decât pentru alții, cred. Incertitudinea și anxietatea care o însoțesc sunt obositoare din punct de vedere mintal și deprimante, deoarece am tendința de a mă concentra asupră-mi, în loc să mă concentrez asupra Stăpânului universului.
Cu cât învăț mai mult despre Dumnezeu, cu atât mai mult înțeleg că ceea ce El cere de la noi este o încredere deplină, care Îi permite să ne liniștească gândurile și temerile. Noi suntem ca Petru. Ne luăm ochii de la Isus și permitem valurilor năvalnice ale vieții să ne asalteze. Începem să ne întrebăm ce facem, încercând să mergem pe mare. Ne îndoim de meritele și de competența noastră în ceea ce privește oportunitățile care ne apar în cale. Ne întrebăm la ce ne gândeam când am pășit cu credință, încercând să navigăm pe un teren necunoscut sau, uneori, cunoscut. Și apoi ne scufundăm, copleșiți de tot ceea ce ne înconjoară.
Atunci Isus Se coboară pentru a ne ajuta, ca răspuns la strigătul nostru de ajutor. Când ne oprim din a ne lupta să ne menținem capul deasupra apei și începem să privim spre Isus, sunetul valurilor furioase va începe să se liniștească în capul nostru, chiar dacă ele încă se mai dezlănțuie în jurul nostru. El ne cheamă să fim liniștiți, să avem încredere deplină în El și să rămânem pe loc. El ne invită „să nu ne îngrijorăm de nimic” (Filipeni 4:6). În schimb, putem să-I aducem totul în rugăciune și, cu recunoștință, să-L lăsăm să cunoască dorințele inimii noastre, în timp ce ne odihnim în dependență totală de El.
Am învățat să fac aceasta în fiecare zi. Să mă predau și să-mi supun voința zilnic doar Lui. Să învăț să iubesc liniștea și tăcerea care vin odată cu încrederea în El, chiar și atunci când am impresia că totul se destramă.
Învăț să fiu liniștită. Învăț să știu că El este Dumnezeu. Și mă rog ca și voi să învățați aceasta.
autor: Kristeena Daniella Abbey
