Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:7
Tocmai ieșisem din sala de operație, unde mi se plasase portul în vederea pregătirii pentru chimioterapie. Înainte de a pleca spre casă, a trebuit să ne oprim la Departamentul de oncologie pentru a face niște analize înainte să pot începe chimioterapia luni dimineață. Mama, soțul și fiica mea de doi ani m-au însoțit. Eram hotărâtă, mânioasă, nervoasă, neliniștită, dar mai ales mă temeam de modul în care fiica mea ar fi procesat ceea ce se întâmpla. Lucrurile se mișcaseră destul de repede, iar eu nu avusesem ocazia să procesez nimic. Eram îngrijorată de modul în care va face față schimbărilor pe care le va vedea în curând la mami.
Mintea mea se învârtea cu toate întrebările de genul „Ce-ar fi fost dacă?”. Mă rugasem ca Dumnezeu să-mi arate cum să am grijă de ea în timp ce eram bolnavă. Acum, că revenise cancerul, știam cât de copleșitor de obosită voi fi.
O femeie, cam de vârsta mea, sau poate puțin mai în vârstă, stătea vizavi de noi în sala de oncologie. A venit să vorbească cu mine. Nu sunt sigură dacă a observat cât de vizibil îngrijorată eram sau dacă i-am amintit cumva de propria ei luptă cu cancerul. S-a interesat de fiica mea și m-a întrebat de vârsta ei. Mi-a spus că se lupta cu cancerul ovarian de douăzeci și cinci de ani și că ai ei copii erau mici când a început această călătorie. Apoi m-a privit în ochi și a spus: „Sunt rezistenți. Dacă ai sprijinul necesar, trimite-o la mama ta ca să te poți odihni. Copiii se adaptează. Ea va fi bine”. A zâmbit și s-a întors la locul ei.
În acel moment, am știut că ea a fost un răspuns la rugăciune. Liniștea din cuvintele ei nu putea veni decât de la Dumnezeu. În retrospectivă, nu pot să nu mă minunez de modul în care dragostea lui Dumnezeu s-a manifestat într-un mod atât de tangibil. Era grija mea numărul unu, și El mi-a trimis un mesaj într-un mod atât de iubitor și vizibil. Lui Îi pasă. Îi pasă de tine și de mine.
Petru ne încurajează să ne aruncăm grijile și neliniștile asupra Lui. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii, inclusiv de lucrurile pe care noi le considerăm prostești. El Se îngrijește de preocupările noastre mari, de proiectele noastre de lucru, de întâlniri, de schimbările din viață. El vrea să știe totul despre lucrurile care ne preocupă. Eram îngrijorată de multe lucruri în acea zi, dar El a identificat singurul lucru care îmi dădea pace în acel moment. Acesta este modul în care El ne iubește. Tangibil. Suntem atât de binecuvântate!
autor: Carmina Charles
