Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Psalmii 139:16
M-am întors acasă, în Louisiana, Statele Unite ale Americii, pentru o vizită și, în timp ce eram acolo, am stat cu o prietenă. Ne-am petrecut după-amiaza de Sabat pe veranda ei din spate, vorbind și bucurându-ne de natură. Păsările colibri se hrăneau de la hrănitor. O pasăre frumoasă, albă, făcea plajă pe marginea iazului, iar stejari înalți și maiestuoși se aliniau în perimetrul proprietății ei. Oricât de frumoasă era curtea ei din spate, nu arătase întotdeauna așa. În timp ce stăteam de vorbă, mi-a împărtășit povestea grădinii.
Într-o zi, soțul ei a rugat-o să meargă cu el să vadă o proprietate pe care dorea să o cumpere. Când au ajuns la proprietate, nu i-a venit să creadă ce vedea. Era un lan imens de porumb. Nu înțelegea de ce soțul ei voia să cumpere un lan de porumb. El i-a explicat că voia să îi crească pe copii la țară. Prietena mea nu a fost de acord cu planul. Soțul ei a răspuns: „Trebuie să ai viziune, să vezi în perspectivă.” Ea a încercat cu adevărat, dar când se uita nu vedea decât porumb. După multe discuții, au decis să cumpere proprietatea.
Soțul ei a nivelat terenul și l-a făcut potrivit pentru casa lor mobilă. Mai târziu, el și fiul său au săpat un iaz și l-au umplut cu pește. Apoi a împărțit parcele mici pentru grădinărit și a construit un foișor lângă iaz. În cele din urmă, i-a construit prietenei mele casa de vis. Ea mi-a împărtășit cum i-a mulțumit soțului ei pentru că a avut o viziune pentru terenul lor, chiar și atunci când ea nu putea. Acum, după ce a trăit pe vechiul lan de porumb timp de treizeci de ani, știe că nu ar fi vrut să locuiască nicăieri altundeva.
Adesea, în viață, putem să ne uităm unii la alții sau chiar la noi înșine și să vedem doar porumb, incapabili să privim dincolo de exteriorul dur și de neorânduiala aparentă. Cu toate acestea, când Dumnezeu Se uită la noi, El vede viitorul nostru. Cu acel viitor în minte, El începe să lucreze, modelându-ne și dându-ne forma după viziunea pe care a avut-o pentru noi de la început. Chiar înainte de a ne naște, Dumnezeu lucra la acea viziune. Nu contează cât de mult rătăcim sau rămânem în lanul de porumb – Dumnezeu nu uită niciodată viitorul pe care l-a plănuit pentru noi.
Abia aștept ziua în care voi sta pe marea de cristal, îmi voi așeza coroana la picioarele Lui și Îi voi mulțumi pentru că a văzut în mine mai mult decât porumb.
autor: Carmalita Green
