Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”
Psalmii 42:1
Lumina zorilor mă întâmpină când mă așez la masa din sufragerie pentru devoțional. Privind pe ușa de la terasă, zâmbesc la fețele care mă privesc. Mai multe căprioare, înghețate pe loc de mișcarea mea, s-au oprit din păscut și așteaptă să stabilească dacă sunt în siguranță. Îmi place să le privesc cum se plimbă prin curte sau cum ciugulesc frunzele de pe tufișuri, cu urechile lor catifelate și cu ochii căprui atenți la orice posibil pericol. Dar, sincer, în general nu sunt prea atașată de căprioarele din cartierul meu. Mănâncă tot ce văd – tufișuri, grădini, flori și alte lucruri pe care mi-aș dori să le lase în pace!
Multe dintre florile de care îmi place să mă bucur pe tot parcursul verii sunt ca niște bomboane pentru căprioare, așa că acele flori nu mai sunt în curtea mea. Odată am pus un ghiveci cu flori lângă garaj, în loc să-l așez pe terasă, iar câteva zile mai târziu, când am ajuns acasă de la serviciu, m-a întâmpinat un ghiveci cu tulpini goale. Oamenii ne spun că, dacă ne dorim cu adevărat o grădină pe aici, aceasta trebuie să fie împrejmuită cu un gard de cel puțin doi metri!
Iar căprioarele traversează în mod constant străzile, ieșind pe neașteptate, provocând uneori accidente grave. De fapt, fiul nostru a lovit o căprioară când mergea pe motocicletă, ceea ce a dus la moartea prematură a căprioarei, a distrus motocicleta și l-a trimis pe fiul nostru la spital pentru câteva zile.
Așa că, în această dimineață, în timp ce eu și căprioara ne fixăm privirile una asupra alteia, îmi vine în minte Psalmul 42:1: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” Îl simt pe Isus invitându-mă să mă gândesc dacă sunt la fel de hotărâtă să-mi păzesc timpul cu El precum sunt hotărâtă să-mi păzesc florile de asaltul căprioarelor? Există comori în Cuvântul Său pe care nu le experimentez pentru că am lăsat alte lucruri să „mănânce” din timpul pe care El ar dori să-l petreacă cu mine? Timp pe care El l-ar putea folosi pentru a face să înflorească în viața mea caracterul Său? Am „pus un gard” în jurul acelui timp?
O, Isuse, mi-e sete de Tine! Sufletul meu tânjește după Tine! Astăzi, aleg să‑Ți predau prioritățile mele. Te rog să lași Cuvântul Tău viu să aducă frumusețea sfințeniei și parfumul lui Isus în viața mea!
autor: DeeAnn Bragaw
