De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Matei 6:25-26
Era primăvară, iar o mierlă se hotărâse să își construiască în acel an cuibul între burlanul superior și jgheabul casei noastre. În fiecare dimineață, în timp ce stăteam la masa de mic-dejun, o vedeam pe această pasăre-mamă credincioasă aducându-le micul-dejun puișorilor ei. Pe măsură ce se apropia de cuib, era o priveliște atât de frumoasă să vezi puii de mierlă ridicându-și capul cu nerăbdare și deschizând ciocul pentru a-și primi hrana.
Acești pui nu aveau de ales în privința meniului lor. Ei nu știau ce le adusese mama. Erau neajutorați și depindeau de ea pentru a supraviețui. Cu bucurie primeau mâncarea, având încredere că nu le va aduce nimic dăunător. Mama-mierlă știa exact de ce au nevoie puii ei și le aducea doar ceea ce le-ar fi satisfăcut nevoile nutriționale. Își făcea datoria cu credincioșie, pentru că așa era în firea ei. Așa este și Dumnezeu, și chiar mai mult. Natura Sa este dragoste.
În timp ce semănă ogorul, fermierii așteaptă cu nerăbdare ca semințele să germineze și să producă o recoltă generoasă. Ei au ajuns să se aștepte an de an ca soarele să răsară în fiecare zi și ploaia să cadă la timpul ei. Ambele sunt necesare pentru creșterea, dezvoltarea și maturizarea culturilor lor.
Cu nerăbdare așteptăm și noi și avem încredere că nevoile noastre zilnice vor fi satisfăcute de Dumnezeu. La fel ca mama-mierlă, El știe ce este bine pentru noi. La fel cum puii de mierlă își deschideau ciocul pentru a primi hrană de la mama lor, noi suntem încurajați să ne deschidem inima și mintea pentru ca Dumnezeu să Își reverse binecuvântările Sale și să ne umple cu Duhul Său cel Sfânt, cu dragostea și cu bunătatea Sa. El ne interzice să ne facem griji, deoarece ne cunoaște nevoile chiar înainte ca noi să-I cerem ceva. Ceea ce vom primi va depăși cu mult așteptările noastre, pentru că El a promis să facă pentru noi „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).
Prin urmare, să ne predăm toate grijile și neliniștile noastre lui Dumnezeu și să ne încredem plini de nerăbdare în credinciosul nostru Tată ceresc!
autor: Lydia D. Andrews
