Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.”
Apocalipsa 21:6
În timp ce citeam textul de astăzi în timpul meu devoțional de dimineață, mi‑am amintit cu claritate de o vreme când eram dispusă să plătesc aproape oricât pentru măcar puțină apă.
Zburam din Germania în Tanzania când colonul meu a început să sângereze – de fapt, aveam impresia că sângele efectiv țâșnea. Mi-am întrerupt zborul în Johannesburg, Africa de Sud, și am fost examinată de un medic în aeroport. Acesta mi-a sugerat să merg la medicul meu personal cât mai curând posibil. Am încercat cu disperare să obțin un zbor înapoi în Germania, deoarece soțul meu era încă acolo și am crezut că aș putea beneficia de îngrijiri medicale bune, dar companiile aeriene nu au vrut să coopereze. În cele din urmă, am reușit să obțin un bilet la clasa business spre Maryland cu Air France, prin Paris. Am sunat la Frankfurt, iar soțul meu și-a anulat programările și a insistat să vină în întâmpinarea mea și să ne întâlnim în aeroportul din Paris. În timp ce îmi așteptam zborul, am băut suc de portocale și apă disponibile în salonul de la clasa business.
Când am ajuns la Paris, încă sângeram și începusem să leșin la cel mai mic efort. A fost o plimbare lungă de la locul unde aterizase avionul până la poarta de îmbarcare pentru a mă întâlni cu Dick și cu zborul meu spre casă. Devenisem disperată după apă – un semn de șoc, mi s-a spus. Dintr-odată, de-a lungul coridorului am văzut un chioșc care vindea apă. „Cât costă o sticlă?” am întrebat. Cinci euro. Mi s-a părut exorbitant, dar nu am ezitat să plătesc pentru ea.
Ioan, autorul evangheliei care îi poartă numele, ne spune că Isus a trebuit să meargă prin Samaria – nu pentru că aceasta era singura cale, ci pentru că a vrut să întâlnească o femeie samariteană care era deschisă față de Cuvântul Său. S-au întâlnit la fântâna lui Iacov. Am fost acolo, iar fântâna este adâncă și apa este rece. A fost multă muncă pentru această femeie să scoată apă. În conversația lor, Isus a spus: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” Când femeia a pus la îndoială acest lucru, El a adăugat: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Ți-e sete ca și mie? Și nouă ni se promite că acum, astăzi și pe Noul Pământ, putem avea acea „apă fără plată din izvorul apei vieții”.
autor: Ardis Dick Stenbakken
