Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
Iov 13:15
După a cincea mea sperietură de cancer în trei ani, a spune că mă simțeam cam „ca Iov” era puțin spus. Patru tipuri diferite de cancer și noduli precanceroși au apărut în succesiune rapidă. Unul dintre cancere, melanomul, m-a vizitat de două ori. Și totuși… voi spera în El. Comentariul Ellicott* numește sentimentele din versetul biblic de astăzi o „expresie a încrederii vii”. Cred că acesta este motivul pentru care acest verset rezonează atât de mult cu mine. Pentru mine, încrederea vie, speranța vie, semnifică o mișcare perpetuă. O „expresie a încrederii vii” în Dumnezeul nostru bun nu este ceva ce spun o dată și uit. Este ceva ce exprim din nou și din nou, zilnic, uneori din oră în oră, pe măsură ce fiecare nou val de frică și de incertitudine amenință să mă înghită.
Chimioterapie și operație. Și totuși voi spera în El. Radioterapie și imunoterapie. Și totuși voi spera în El. Tablete anticancer – și efectele lor secundare – pentru următorul deceniu. Și totuși voi spera în El. Așadar, cum a ajuns în punctul de „Și totuși…”? Cum pot să ajung și eu? La fel ca Iov cu prietenii lui îndoielnici, am învățat să fiu atent cu cine mă înconjor în timpul tratamentului împotriva cancerului. Am încercat să nu-mi petrec timpul cu oameni care îmi judecau alegerile sau mă certau pentru că luam – sau nu luam – cutare sau cutare tratament.
Atunci când tendința naturală a minții mele era de a gândi catastrofic, memoram versete din Biblie sau ascultam muzică liniștitoare. Un prieten m-a încurajat să citesc un psalm pe zi și, adesea, psalmul surprindea atât de perfect starea mea de spirit – rea sau bună – încât era ca și cum psalmistul gândise cu capul meu!
Am încercat să am grijă de mine, de trup, de minte și de spirit. Mă trezeam devreme și mă plimbam timp de o oră. Am evitat să derulez tot felul de vești pe telefon și am oprit ciclul continuu de știri, care mergea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Mi-am hrănit mintea cu cărți bune și mi-am umplut timpul liber cu activități înălțătoare și cu ținerea unui jurnal.
Nu cred nici măcar o secundă că Dumnezeu a vrut ca eu să am cancer. La fel ca Iov, cu cât am reflectat mai mult asupra caracterului lui Dumnezeu, cu atât mai mult am învățat să am încredere că El avea un scop mai profund în dificultățile mele. În timp ce aștept să văd cum se desfășoară acest lucru, am încredere că El mă va păstra în harul Său. „Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea” (Iov 13:16). „Se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Da, acest lucru este greu… și totuși voi spera în El.
*Ellicott, C. J. – A New Testament Commentary for English Readers (Un comentariu al Noului Testament pentru cititorii englezi). Londra: Cassell and Co, 1897.
autor: Denise Murray-Goods
