Ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi.
Psalmii 92:14
Dacă voi trăi până la următoarea mea aniversare, voi fi ajuns la optzeci de ani pe acest pământ. Un pic mai bine decât cei șaptezeci despre care a scris David. „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm” (Psalmii 90:10).
Mă gândeam cum și-a văzut Sara îndeplinită dorința de a avea un copil, deși avea nouăzeci de ani. La vârsta de optzeci de ani, Dumnezeu l-a chemat pe Moise să-l înfrunte pe faraon. Iar Avram a fost chemat la șaptezeci și cinci de ani să-și părăsească patria și să devină tatăl unei noi națiuni. Cel mai bătrân om în viață a fost Metusala, la nouă sute șaizeci și nouă de ani (Geneza 5:27). Nu că lungimea zilelor ar fi fost scopul lor, dar cred că toată lumea vrea să simtă că scopul vieții fiecăruia este împlinit. Nu cred că persoanele mai în vârstă sau cele bolnave sunt întotdeauna judecate în mod corect. Uneori suntem considerați lenți, nepotriviți sau învechiți. Poate că, în graba noastră de a acumula bogății pentru a avea mai mulți bani de cheltuit la bătrânețe, luăm sănătatea drept un lucru de la sine înțeles și nu privim cu adevărat viața lungă ca pe o oportunitate dată de Dumnezeu.
O prietenă de-a noastră se gândea la diagnosticul de boală Lou Gehrig (ALS), care i-a lăsat mâinile și picioarele cu totul inutile. Ea ne-a mărturisit că un coleg a încurajat-o cu sugestia: „Chiar și într-un scaun cu rotile poți să consiliezi oamenii. Fă videoclipuri și bloguri. Încă mai ai o gură!” Speranța i-a revenit. „La bătrâni se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă e priceperea” (Iov 12:12).
La fel ca David, nu vreau să fiu dată la o parte la bătrânețe (Psalmii 71:9). Dumnezeu mi-a dat o minte, Duhul Său cel Sfânt și multe promisiuni pline de sevă. Dumnezeu încă ne poate folosi. Am citit recent două promisiuni care m-au remontat. Isaia ne împărtășește promisiunea lui Dumnezeu: „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).
Cea de-a doua promisiune se găsește în Psalmii 92:12-14. Comentariul concis al lui Matthew Henry oferă cea mai atentă apreciere a valorii credincioșilor mai în vârstă pe care am văzut-o până acum. Comentariul la Psalmul 92:14 spune: „Ultimele zile ale sfinților sunt uneori cele mai bune zile ale lor, iar ultima lor lucrare este cea mai bună lucrare a lor: perseverența este o dovadă sigură a sincerității.
Rugăciunea mea din fiecare zi este: Folosește-mă, Doamne!
autor: Elinor Harvin Burks
