Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!”
1 Samuel 3:10
Când am studiat comunicarea, mi-am dat seama că ascultarea este o parte importantă a ei, care a fost în mare parte neglijată. De ce? Pentru că, de obicei, oamenii nu ascultă. Noi auzim, dar oare ascultăm cu adevărat? Dacă oamenii ar asculta, multe dintre problemele lumii ar fi reduse. Atunci când legea este neglijată pentru că oamenii nu ascultă, criminalitatea crește la niveluri tot mai ridicate. Comunicarea completă este atunci când un mesaj este trimis printr-un canal bun, este recepționat printr-o bună ascultare și înțelegere și se primește feedback. Dar, pentru că majoritatea receptorilor nu ascultă, expeditorii (transmițătorii) nu primesc niciodată feedback, astfel că o mulțime de mesaje incomplete rămân în suspensie. Comunicarea poate fi rostită cu voce tare sau în șoaptă, prin limbajul corpului sau prin cuvinte scrise. De cele mai multe ori, comunicarea vorbită este cea care are cel mai mult de suferit.
Biblia spune că profetul Ilie aștepta să audă de la Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a trimis profetului diferite tipuri de comunicare mediatică. Dar a ascultat Ilie? A auzit? Se aștepta el ca Dumnezeu să vorbească prin vântul tare și puternic, care despica stâncile, sau prin cutremurul de pământ, sau prin foc, sau printr-un susur blând și subțire? (1 Regi 19:11-13). Dumnezeu a ales să vorbească printr-un susur blând și subțire. Așadar, ce putem învăța de aici? Că trebuie să ascultăm cu atenție pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, care ne vorbește tot timpul.
Am încercat de mai multe ori să aud vocea lui Dumnezeu, dar nu am putut spune cu certitudine că am auzit-o. Dar într-o zi, când stăteam liniștită după timpul meu de meditație, mi-am dat seama că am auzit o voce care îmi spunea să iau o umbrelă și să o pun în geantă. Afară erau 32 de grade Celsius și nu era niciun nor de ploaie pe cer. M-am supus – și la doar cinci minute după ce am plecat de acasă pentru programarea la doctor a început să plouă cu găleata. Tot ce am spus a fost: „Îți mulțumesc, Doamne!” În acea zi am înțeles cum să ascult și, mai ales, cum să aud vocea șoptită și liniștită a Duhului Sfânt.
Dacă te întrebi dacă Dumnezeu chiar are timp să-i aducă aminte cuiva despre o umbrelă, tot ce pot spune este că pentru mine a făcut-o. Și m-a ajutat foarte mult. Tot ce trebuie să facem este să ascultăm vocea Lui. Fie că este vorba despre o problemă majoră sau despre una minoră, ne va ajuta întotdeauna! Așadar, tu Îi asculți vocea? Vrei să o asculți? Să nu-L îndepărtăm pe Duhul Sfânt! El vrea să comunice cu noi. Trebuie doar să fim liniștiți – și să ascultăm.
autor: Mabel Kwei
