Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Luca 6:45
Când a intrat în cameră, toate privirile s-au îndreptat în direcția ei. Arăta uimitor: Pantofii, rochia și poșeta ei erau perfect asortate. Părul îi era perfect coafat. Avea o siluetă încântătoare și știa să meargă, să vorbească și să se prezinte foarte bine. Da, înfățișarea ei exterioară era impresionantă.
Dar, la scurt timp după ce a început ședința, cineva „a călcat-o bătături”, după cum este zicala. Când a deschis gura și a răspuns la aparenta nedreptate, expresiile de admirație s-au transformat brusc în șoc. În timp ce am ascultat schimbul de replici, am fost cuprinsă de o mare dezamăgire. Schimbul verbal a încetat curând, dar un sentiment de tristețe a persistat o vreme după ce am părăsit ședința. Am lăsat să treacă ceva timp înainte de a aborda situația cu ambele părți și am făcut câteva sugestii cu privire la modul în care situația ar fi putut fi tratată diferit. Amândouă au fost în cele din urmă de acord, dar doamna bine îmbrăcată a făcut acest lucru cu o oarecare reticență. Simțea că a fost nedreptățită și se simțea justificată să se fi apărat.
Când mi-am amintit schimbul verbal câteva zile mai târziu, mi-a venit în minte frumosul măr colorat în roșu din tava mea de fructe. Arăta perfect, de parcă abia fusese cules din pom. Mi-era foame, așa că, nerăbdătoare, l-am spălat și l-am tăiat în două cu un cuțit. Spre mâhnirea mea, era negru în interior, cu excepția unui strat subțire de miez alb mai aproape de coajă. Am fost atât de dezamăgită! Fusesem păcălită de frumusețea sa exterioară.
Mi-au venit în minte cuvintele de avertizare ale lui Isus: „Din prisosul inimii vorbește gura” (Luca 6:45). Nu este un lucru ușor să ne controlăm limba. Avem tendința de a răspunde instinctiv cu cuvinte dure, atunci când ne simțim atacați. Apoi vine regretul. Chiar dacă ne cerem scuze, rămâne o cicatrice în inima noastră și în inimile celorlalți.
Am făcut din cuvintele lui David mantra mea. „Ziceam: «Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.» Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare” (Psalmii 39:1-2). „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalmii 51:10). Dacă inima mea este curată, cuvintele mele vor fi bune și blânde.
autor: Sonia Kennedy-Brown
