Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe, în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.
Isaia 42:16Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
Psalmii 146:5
Stătea acolo, pe linia mediană, cu bastonul său alb ridicat, indicând dorința de a traversa autostrada aglomerată. Vehiculul nostru era prea aproape pentru a putea opri fără a provoca un accident. M-am rugat ca Dumnezeu să facă astfel încât un alt vehicul să-l vadă la timp pentru a opri și a-i permite să traverseze. Sau poate că un trecător va veni și îl va ghida spre cealaltă parte a străzii aglomerate. Gândurile legate de incapacitatea de a vedea au persistat cu mine o vreme după acest incident și am încercat să-mi imaginez dificultățile pe care le întâmpină nevăzătorii zi de zi. Nu am putut decât să concluzionez că trebuie să se descurce cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a naviga cu succes în fiecare zi.
Căile Dumnezeului omniscient, omniprezent și omnipotent sunt mai presus de capacitatea noastră de a le descoperi. El are grijă de toți copiii Săi în fiecare dintre diferitele lor circumstanțe. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a deschis o cale pentru cei orbi din punct de vedere fizic, îmbunătățindu-le celelalte simțuri pentru a-i ajuta să funcționeze eficient și să trăiască oarecum independent. Mă simt binecuvântată că pot vedea și Îi mulțumesc și Îi aduc laudă lui Dumnezeu. Pe măsură ce o fac, însă, mă gândesc și la cât de disperat ar fi să ai vedere fizică, dar să fii orb spiritual. A avea vedere spirituală înseamnă a fi în Isus Hristos, Cel care ne-a cunoscut încă din pântecele mamei noastre. El este Cel care ne călăuzește și ne veghează mereu. Nu ne lipsește nimic atunci când suntem în Hristos, pentru că El ne face întregi și ne satisface toate nevoile.
Prin urmare, sunt încurajată astăzi știind că am vedere spirituală pentru că sunt în Hristos Isus. El este Cel care „…deschide ochii orbilor; Domnul îi îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul îi iubeşte pe cei neprihăniţi” (Psalmii 146:8).
Îl laud pe Dumnezeu pentru că îi ridică pe cei care sunt încovoiați. Sunt recunoscător că, din întuneric și din beznă, ochii orbilor se vor deschide într-o zi pentru a-L vedea pe Isus Hristos. În acea zi, ne vom bucura cu toții – toți cei ce-și vor „pune nădejdea în Domnul Dumnezeul” lor! (Psalmii 146:5).
autor: Elizabeth Ida Cain
