Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Psalmii 103:1-5
Am privilegiul de a deține câteva plante tropicale Cereus Cacti. Unii se referă la această plantă ca fiind văduva nopții. Mai este cunoscută și sub numele de salcia de noapte, iasomia de noapte, orhideea de noapte și sunt sigură că pot exista și alte câteva denumiri. Această specie unică înflorește o dată pe an și numai noaptea. Cu o încântare totală, am observat într-o seară, pe măsură ce umbrele serii se prelungeau și întunericul se lăsa tot mai mult, că petalele suculente începeau să se deschidă. În același timp, un parfum încântător asemănător cu cel de iasomie a parfumat aerul nopții. Pe măsură ce noaptea avansa, petalele au început să se deschidă încet, centimetru cu centimetru. Până în jurul miezului nopții, petalele de un alb ceros s-au deschis complet, în toată splendoarea lor, expunând un interior galben-auriu. Era atât de frumos! La înflorirea deplină, petalele se întindeau larg și radiant, apoi, treptat, au început să se plieze și să se închidă la loc. La primul semn al zorilor, ultima petală se închisese, iar întreaga floare atârna moale. O noapte de glorie în care s-a bucurat de câteva ore de splendoare, înainte de a reveni la postura inițială, modestă, de dinaintea înfloritului.
La fel ca văduva nopții, care înflorește în întuneric, Dumnezeu ne cheamă uneori să înflorim în cele mai dificile și mai întunecate momente ale vieții. Dacă putem învăța să ne încredem în El în întuneric, vom putea să zâmbim, să oferim un cuvânt de încurajare și să le spunem celorlalți despre dragostea și grija Sa, atunci când ei trec prin propriile lor momente întunecate – iar El să primească toată gloria. Noi Îl reprezentăm pe El în fața celorlalți în experiențele noastre din vârful muntelui, la fel de mult ca și în cele mai joase și întunecate experiențe din vale. Dacă, în ciuda durerii noastre, ei pot mirosi prin noi parfumul dulce al dragostei, păcii și răbdării îndelungate a lui Dumnezeu, vom fi emanat parfumul dulceag al unui Mântuitor care locuiește în noi. Când Isus rămâne în noi, putem fi liniștiți în timpul adversității.
Când reflectăm la modul în care Dumnezeu ne-a condus în trecut, la modul în care ne-a asigurat hrana, la modul în care ne-a susținut, putem spune cu adevărat: „Dumnezeu a fost bun cu noi, în soare și în umbră, pe munte și în vale și în toate anotimpurile vieții noastre.”
Gloria Barnes-Gregory
