Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întinderea cerului, unde se arată puterea Lui!… Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmii 150:1,6
Am participat la botezul unei prietene – o tânără. O fermă de nuntă rustică, amplasată pe dealuri luxuriante, a oferit fundalul perfect. Copacii maiestuoși dădeau o atmosferă de seninătate care se reflecta pe fețele tuturor celor adunați acolo. Peisajul de pe malul apei era uluitor, cu gâște și lebede pe apă. Terenuri împădurite înconjurau locul.
Scaunele erau aranjate frumos pe malul apei, iar brizele răcoroase ne-au mângâiat pe toți ca o îmbrățișare blândă din ceruri, amintindu-ne să savurăm fiecare moment care trece, recunoscând în același timp că eternitatea este chiar după colț. Am stat jos în timpul slujbei, apoi unii s-au ridicat și s-au poziționat în locuri în care să poată fotografia ceremonia de imersiune în apă. Am fost cu toții martori ai puterii uimitoare a lui Dumnezeu, în timp ce păsările I se închinau și recunoșteau intrarea unui suflet prețios în Împărăția Sa de har. Pe tot parcursul slujbei, gâștele au gâgâit în mod corespunzător atunci când noi am spus „Amin” și au tăcut atunci când noi am tăcut. În timp ce pastorul și prietena mea au intrat în apă, păsările au înotat până la marginea cea mai îndepărtată a lacului.
Când slujba s-a încheiat, gâștele s-au întors în mijlocul lacului și au început un cor de „cântece” gâgâitoare. Toată lumea privea uimită! Era ca și cum mâini nevăzute le controlau pliscurile. Imediat, mi-am amintit cuvintele lui Isus: „Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15:7). Acea experiență a fost o reprezentare tangibilă a dragostei și a puterii lui Isus. Nu voi uita niciodată recunoașterea tacită din partea păsărilor că avusese loc o transformare specială. Când L-au lăudat pe Dumnezeu în felul lor, mi-au reamintit că El Se îngrijește profund de fiecare dintre noi.
Mult prea adesea nu reușim să recunoaștem semnificația profundă a deciziei cuiva de a-L urma pe Hristos. Este ușor să ne lăsăm distrași de aparenta lor indiferență față de lucruri care ne sunt familiare, cum ar fi îmbrăcămintea, bijuteriile și dieta. Să ne amintim întotdeauna că Biblia ne spune că omul se uită la exteriorul unei persoane, dar numai Dumnezeu poate vedea ce este în interiorul inimii.
Tată, ajută-mă să mă concentrez asupra lucrurilor cu valoare eternă, în loc să aleg să critic și să condamn!
Florence E. Callender
