Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.
Psalmii 50:2
Îmi place să fac drumeții, iar experiența de a fi în natură este una la care tânjesc și pe care o prețuiesc. Există atât de multă frumusețe în această lume.
Într-o vară, eu și soțul meu am stabilit să ne întâlnim cu prietenul său Chris pentru o drumeție de 8 km în Parcul Național Zion, Utah, SUA. Era o zi călduroasă. Cerul azuriu era împletit cu nori albi pufoși. Se simțea o briză ușoară, iar soarele era sus. Chris este un muzician talentat și creativ, care scrie și înregistrează muzică. Dragostea lui pentru Dumnezeu este expusă în toate aranjamentele sale muzicale. În timp ce soțul meu scruta poteca după șerpi cu clopoței, eu pur și simplu m-am bucurat de drumeție și de faptul că eram în natură. L-am observat pe Chris comentând continuu despre diferitele culori ale rocilor, cum se schimbau de la roz la roșu, la gri și uneori la alb de-a lungul aceluiași perete de stâncă. El a văzut verdele copacilor în contrast cu cerul de un albastru intens și cu pereții multicolori ai stâncilor, observând frumusețea lor dată de Dumnezeu.
Deși mai mersesem pe acest traseu înainte, nu îl apreciasem niciodată așa cum a făcut-o Chris. Perspectiva lui m-a inspirat să îmi deschid și mai mult mintea față de creația lui Dumnezeu, care încă există, în ciuda lumii noastre distruse.
Traseul s-a încheiat la un frumos arc dublu care era acoperit de nuanțe frumoase de roșu, roz și negru, reflectând strălucitor lumina soarelui. Chris a intrat în arc și a început să cânte un cântec scris de el, intitulat „Our Faith Will Rise” (Credința noastră se va înălța). Vocea lui cu un timbru perfect a răsunat între pereții de stâncă din jur și m-a făcut să plâng, amintindu-mi de dragostea imensă a Mântuitorului nostru. Dumnezeul nostru nu a creat doar peisaje care îți taie respirația, ci ne-a dat fiecăruia dintre noi talente minunate, menite să-L binecuvânteze pe El și pe pe cei din jurul nostru. Ce experiență!
Această simplă drumeție de opt kilometri mi-a reamintit să privesc în sus și să văd minunile care există în lumea noastră. M-am bucurat de această experiență într-un mod nou și proaspăt, folosindu-mi toate simțurile. Am auzit ciripitul păsărilor. Am simțit mirosul de prospețime al copacilor și umezeala pârâului. Am văzut culorile vibrante ale stâncilor care se înalță deasupra noastră. Dar, mai presus de toate, a fost un memento care mi-a reamintit să îi mulțumesc Tatălui nostru ceresc pentru că ne-a oferit darul iubirii Sale și promisiunea vieții veșnice. A fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Și ghiciți ce? Nu am văzut niciun șarpe cu clopoței! Slavă Domnului!
Judy Casper
