Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
Evrei 13:5
Când eram copil, familia noastră își petrecea vacanța de vară pe frumoasele lacuri interioare din Michigan, Statele Unite ale Americii. Tatăl meu era un pescar pasionat. Frații mei și cu mine eram nerăbdători să-l ajutăm și abia așteptam să înotăm. Îmi plăcea să stau pe ponton lângă tatăl pe care îl adoram, în timp ce el își punea momeala în cârlig, își lansa undița și aștepta cu răbdare ca primul pește înfometat să muște din ea. Emoția noastră era mare când prindea un pește. Cu puțin mai mult timp și efort, putea să fie suficient pește pentru cină.
Aveam șapte ani, eram cel mai mare copil și singura fată cu trei frați mai mici. Într-o dimineață minunată m-am dus la doc cu tata și cu Timmy, fratele meu de doi ani. Cerul era de un albastru azuriu, iar soarele scânteia ca niște bijuterii din aur pe apa limpede. Era o zi perfectă pentru o aventură în aer liber. M-am plimbat în sus și în jos pe doc, m-am jucat în apa puțin adâncă împreună cu Timmy, în timp ce tati pescuia. M-am uitat în cutia de scule a lui tata și i-am admirat răbdarea cu care aștepta ca un pește neștiutor să lovească undița. În curiozitatea și intriga mea copilărească, i-am pierdut urma lui Timmy. Când m-am întors în cele din urmă să îl caut, nu l-am văzut nicăieri. L-am căutat din nou pe doc, apoi m-am uitat în jos. Timmy era acolo, așezat pe nisip, complet sub apă, și plângea!
Plângea fără zgomot. Cu nerăbdare, ochii lui s-au uitat la mine. Am strigat: „Tati, Timmy plânge și este sub apă!” Evident, Timmy se dăduse pe neobservate jos de pe ponton și stătea acolo, sub apă, având nevoie de salvare. Eu nu știam ce să fac, dar tatăl nostru știa. L-a ridicat pe Timmy din apă și l-a strâns la piep. „Ești în regulă. Ești în siguranță acum, iar eu voi rămâne alături de tine”, l-a liniștit el.
Uneori mă aflu în ape adânci. Nu știu cum am ajuns în această încurcătură și se pare că îmi este greu să găsesc calea de ieșire. Nu știu cum să mă salvez de mine însămi sau de pericolele acestei lumi. Dar, așa cum micul meu Timmy a avut un tată care l-a iubit și l-a salvat, și eu am un Tată ceresc care veghează asupra mea. Indiferent de ceea ce am făcut, știu că pot striga la El, având încredere că nu mă va părăsi niciodată. El va fi întotdeauna alături de mine. Vrei să mi te alături și tu și să strigi către El astăzi?
Carolyn J. H. Strzyzykowski
