M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Timotei 4:7-8
Am fost încântată atunci când Conferința Alberta, Canada, a decis să ridice restricțiile grele asociate cu COVID-19, urmând liniile directoare ale guvernului local, și a anunțat că întâlnirea de tabără va avea loc în mod fizic. În fiecare vară, biserica noastră organiza adunarea de tabără timp de nouă zile și oferea programe și activități pentru toate vârstele. Punctul culminant erau însă Sabaturile, în care erau invitați vorbitori pentru a împărtăși Cuvântul.
Tema a fost „Mergem înainte”, iar imaginea de sub titlu arăta trei persoane într-o barcă vâslind și o a patra privind înainte printr-o lunetă. Păreau să se deplaseze pe un teritoriu necunoscut, dar, cu toate acestea, mergeau înainte. Cam așa ne aflăm noi în aceste zile, nu-i așa? În mijlocul unei pandemii, al războaielor, incendiilor, inundațiilor, împușcăturilor în masă, al prețurilor mari la benzină și alimente, noi continuăm să mergem înainte.
Când eu și soțul meu am ajuns în tabără, am fost plăcut surprinși să vedem atât de mulți oameni. Mi-a bucurat inima să fiu liberă să mă închin și să am părtășie la țară, în natură, departe de cerințele vieții cotidiene. În timp ce am cercetat locul de campare, care ne era familiar, am recunoscut că unele lucruri rămăseseră la fel cum le lăsaserăm cu câțiva ani în urmă. Pe măsură ce mă apropiam de auditoriul principal, am observat ceva nou, o frumoasă grădină de rugăciune. Am redenumit spațiul liniștit Grădina Edenului, deși probabil că părea să pălească în comparație cu aceasta. Familia care crease acest spațiu avusese mare grijă să planteze florile și arbuștii potriviți în locul perfect. Băncile erau amplasate strategic pentru a permite momente de liniște pentru rugăciune sau pentru a o vizita împreună cu alții. Fântâna din mijloc liniștea sufletul, în timp ce apa curgea ușor în bazin. Cuplurile și prietenii făceau fotografii, în timp ce alții discutau și se rugau Tatălui lor ceresc.
Nu m-am putut abține să nu reflectez la cum va fi Raiul. Pavel ne amintește că „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Abia aștept să văd ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Hai să ne unim mâinile și inimile în timp ce mergem înainte spre Împărăție!
Sharon Long
