Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
Geneza 2:15
Îmi place să grădinăresc. În multe dimineți de vară, mă furișez afară din casă înainte ca altcineva să se trezească, pentru a vedea ce lucru nou și interesant se întâmplă în grădina mea. Sunt plantele de roșii mai înalte astăzi? Adaugă florile de dovlecel încă o pată de galben strălucitor în straturi? Ce creaturi enervante încearcă să-mi ronțăie răsadurile tinere? Ce se întâmplă cu fasolea agățătoare? Se cațără în sfârșit pe arac, sau micii lăstari rebeli încearcă să crească întinzându-se pe sol?
Grădinăritul ne învață atât de multe lecții despre un Mântuitor iubitor și despre relația noastră cu El. În grădină ne confruntăm cu viața „la baza ei”. Aici vedem că semințele plantate superficial pot fi mâncate de păsări, iar o ploaie torențială poate spăla orice șansă ca acestea să prindă viață. Plantele tinere trebuie să se lupte cu elementele naturii și cu insectele, pentru a supraviețui, iar lăstarii rebeli au adesea nevoie de un ușor ghiont pentru a învăța să se agațe de aracii de susținere necesari pentru creșterea lor.
În grădină am deplâns pierderea unor plante mâncate de creaturi care nu au avut grijă de ele. Și am ales să replantez, să o iau de la capăt, recunoscând că rolul meu în acest proces este de a semăna, de a uda și de a cultiva. Dumnezeu este cel care face ceea ce eu nu pot face – numai El poate da viață în locuri sterpe.
Este oare de mirare că prima lucrare pe care Dumnezeu i-a încredințat-o lui Adam a fost să îngrijească frumoasa Grădină a Edenului? Un Dumnezeu atotputernic, care nu are nevoie de niciun fel de ajutor din partea noastră, l-a invitat pe Adam să fie grădinar. Fascinant, nu-i așa? Îmi place să cred că, dându-i lui Adam această muncă, Dumnezeu i-a înmânat darul unui manual pentru viață. În grădinărit, Adam avea să învețe valoarea lucrului cu mâinile. În timp ce se îngrijea cu sârguință de plantele tinere, el avea să învețe să-și îndeplinească rolul de părinte și de tutore. În îngrijirea grădinii, el avea să dezvolte o mai mare apreciere pentru hrană, pentru viață și pentru pământ; în consecință, avea să devină un administrator mai sârguincios al tuturor lucrurilor. Dar mai mult decât oricare dintre aceste lecții, Dumnezeu i-a oferit lui Adam, și nouă, o comoară care ne hrănește spiritul.
Grădinăritul ne amintește că, la fel ca plantele de care avem grijă, noi înșine suntem sub îngrijirea Maestrului Grădinar – a lui Dumnezeu Însuși.
Kathy-Ann C. Hernandez
