Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Ioan 15:13
Un prieten a postat o fotografie a fetiței sale făcută în momentul în care a realizat că Isus a murit pentru ea. Captura spontană a arătat durerea ei în fața suferinței lui Isus și, în timp ce poposeam asupra imaginii, mi-au trecut prin minte amintiri de când eu, la șase ani, am trăit un moment similar.
Într-o după-amiază călduroasă de duminică, în timp ce familia mea dormea, m-am strecurat pe neobservate din pat și m-am îndreptat spre sufragerie. Plictisită și complet trează, să trag un pui de somn era ultimul lucru la care mă gândeam. Eram pe deplin conștientă de nevoia de a sta liniștită când am observat Biblia mare așezată pe un mic raft cu cărți. Curioasă, am luat-o și am dus-o până la canapea. Biblia îi aparținea mamei mele și era frumos ilustrată cu imagini de picturi vechi. În timp ce întorceam cu atenție paginile, poveștile pe care le auzisem la Școala de Sabat se desfășurau în fața mea. Noe, construind arca în timp ce oamenii stăteau în jur și își băteau joc de credința lui. Apoi au venit animalele, care se așezau două câte două în interiorul bărcii uriașe. Am întors pagina și un curcubeu strălucitor a strălucit pe cer.
L-am văzut pe bebelușul Moise ascuns într-un coșuleț împletit, în timp ce Maria, sora lui, stătea printre trestiile râului din apropiere. Mi-a plăcut mult această poveste! David, băiatul păstor, se uita la uriașul din fața lui, având în mână doar o praștie. Această poveste nu s-a terminat bine pentru Goliat. Am întors paginile până când L-am văzut pe pruncul Isus într-o iesle. Înțelepții îngenuncheau, în hainele lor colorate, și Îi ofereau daruri. Apoi, băiatul Isus, înconjurat de învățători și de cărturari, stătea în templu luminând cu blândețe mințile întunecate, chiar dacă părinții Lui Îl căutau cu frenezie. Am întors repede paginile și am văzut apa transformată în vin, valuri furioase reduse la tăcere și liniștite. Apoi, El stătea acolo, cu copiii adunați în jurul Lui. O fetiță, aflată în poala Lui, își odihnea capul pe pieptul Său, iar eu tânjeam să fiu acea fetiță.
Când L-am văzut în curtea lui Pilat, dezbrăcat și biciuit, m-am oprit. Știam cum se va sfârși această poveste. Când a căzut sub greutatea crucii, un străin s-a aplecat să îi ridice povara. Când Calvarul a apărut ilustrat pe toată pagina, ochii mi s-au umplut de lacrimi, pentru că am știut atunci că El murise din dragoste pentru mine. Lacrimile mi s-au revărsat în timp ce inima mea s-a liniștit. Nimeni nu mă iubise vreodată ca Isus! Nimeni nu avea să mă iubească vreodată ca Isus! Acel moment a stabilit traiectoria vieții mele. El are inima mea. El a murit din dragoste și pentru tine, iar în curând Se va întoarce să ne ia Acasă.
Karen Pearson
