Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…
1 Tesaloniceni 5:18
„Cine îți face patul?” Această întrebare a uneia dintre doamnele mele vizitatoare a venit din senin. Sunt în vârstă de nouăzeci de ani și locuiesc singură. Nu am nicio familie în apropiere și nu am ajutor casnic, așa că am răspuns la întrebarea ei cu: „Eu îmi fac patul”. Apoi m-a întrebat: „Ei bine, cine vă spală așternuturile?” Din nou, am răspuns: „Eu. Cu toate că nu le spăl pe o placă de spălat și nici nu le atârn pe sârmă.”
M-am gândit mai târziu la asta și la cât de diferite sunt lucrurile acum față de cum erau pe vremea când eram tânără. Când eram copil, mama mea a rămas singură cu patru fiice și cu mama ei de îngrijit și nu avea cum să-și câștige existența. Era în timpul marii crize economice și locurile de muncă erau greu de găsit, dar, cu ajutorul unor prieteni vechi, mama a găsit un loc de muncă – să gătească masa de prânz la o școală de la țară. Asta însemna să se mute în afara orașului, renunțând la electricitate, instalații sanitare interioare și apă curentă. Totul, inclusiv cearșafurile, trebuia să fie spălat pe placa de spălat și atârnat pe sârmă. Sursa de apă era un izvor aflat la poalele unui deal, iar apa trebuia cărată pe deal în găleți. Dar aveam un loc unde să locuim, mâncare și ne aveam unii pe alții!
La sfârșitul anului școlar, s-a deschis o slujbă mai bună și ne-am mutat înapoi la unele, dar nu la toate, dintre facilitățile fără de care învățaserăm să ne descurcăm. Cel puțin aveam electricitate, o sursă de apă mai bună și un telefon! Apoi, au venit vremuri și mai bune, când mama s-a recăsătorit. Un om de afaceri burlac din localitate fusese un admirator al ei încă din tinerețe, iar când circumstanțele i-au adus împreună aceasta a dus la o căsătorie fericită și la nașterea celei de-a cincea fiice. Ne-am mutat în oraș și, în sfârșit, am avut parte de toate facilitățile care ne lipseau, inclusiv o baie! O mașină de spălat cu storcător de rufe înlocuise placa de spălat, cu apă curentă în loc de găleți, dar totul trebuia încă atârnat pe sârmă, până când au apărut uscătoarele automate.
Acum avem facilități la care nici nu visam pe atunci. Dar un lucru nu s-a schimbat – patul meu încă nu se face singur. Sunt recunoscătoare că încă îl pot face. Mașina de spălat și uscătorul meu automat au grijă de așternuturile mele. Mulțumesc deseori pentru numeroasele binecuvântări pe care le luăm atât de ușor ca de la sine înțelese și îmi amintesc de una dintre promisiunile mele preferate: „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (1 Petru 5:7). Chiar și atunci când vei avea nouăzeci de ani!
Mary Jane Graves
