Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
Ioan 13:12
Spălarea picioarelor bătrânului meu tată mi-a adus o vindecare spirituală profundă. Acest act de umilință din partea mea a fost același cu cel pe care Isus l-a făcut cu ucenicii Săi, ca o demonstrație și ca un memento de a fi un bun slujitor. La vârsta înaintată de nouăzeci de ani, boala Alzheimer făcuse ravagii în mintea tatălui meu, până la punctul în care nu-și mai amintea o mulțime de lucruri. Am purtat în inima mea atâta vinovăție pentru răul pe care i-l provocasem tatălui meu cu mulți ani în urmă.
Am plecat de acasă în adolescență pentru a mă descurca pe cont propriu. Am vrut să iau singură propriile decizii cu privire la modul în care să îmi trăiesc viața. Credeam că eram suficient de mare pentru a face alegeri bune departe de ochii vigilenți ai părinților mei creștini. Cu toate acestea, am făcut greșeala de a-mi încredința viața unui bărbat care nu avea la inimă interesele mele cele mai bune. Când a aflat că eram însărcinată, a insistat imediat să fac avort, lucru care era ilegal la acea vreme. O prietenă apropiată, care era credincioasă în Hristos, m-a sfătuit să nu fac avort. Am ascultat sfatul său înțelept.
Mama mea a insistat să mă întorc acasă, împotriva dorinței tatălui meu. Acesta a fost foarte dezamăgit când m-am întors și am adus rușine familiei. În calitate de predicator, cu o fiică însărcinată și necăsătorită, ca pastor al unei biserici, cum putea să conducă o turmă când propriul copil se îndepărtase atât de mult?
Acum, ca adult responsabil, am turnat apă caldă într-un lighean și i-am spălat cu dragoste picioarele tatălui meu, cu recunoștință și cu reverență. În acest act de smerenie a intrat mult har. Dumnezeu îmi dăduse cu bunăvoință această oportunitate ca o modalitate de a-i cere scuze tatălui meu pentru nepăsarea pe care o arătasem față de unele dintre învățăturile biblice pe care încercase să le toarne în viețile copiilor săi, astfel încât aceștia să aibă o relație spirituală bogată cu Domnul pe care el Îl iubea și Îl slujea.
Fiul meu, care acum a crescut și a ajuns, la rândul său, adult, a fost o binecuvântare pentru familia noastră. A fost un bun îngrijitor al tatălui său vitreg și al bunicului său, în ultimii lor ani de viață. A petrecut timp de calitate cu ei, răspunzând la multe dintre nevoile lor mintale și fizice, atunci când nu mai erau capabili să facă acest lucru singuri. Sper ca într-o zi să îi spăl picioarele fiului meu. Vreau să-i spun cât de mult apreciez serviciile pe care le-a adus familiei noastre. Ca și în cazul tatălui meu, acest lucru va fi un act de umilință, o recunoaștere a iubirii și a îndurării pline de milă a lui Dumnezeu.
Fartema Mae Fagin
