Devoțional femei

Dă atenţie meme-urilor, citeşte printre rânduri şi desluşeşte mesajul. Ia-ţi timp nu doar să auzi, ci să asculţi mesajul care poate fi rostit cu atenţie, dar într-un mod mai neobişnuit. Poate cineva încearcă să îşi găsească glasul. Haideţi să fim urechile lui Isus!

Dar ştiam în inima mea că nu eu eram cea curajoasă, ci eu m-am bizuit pe Dumnezeu şi pe făgăduinţa Lui că va fi cu mine până la capăt. Rezultatul? Totul a decurs atât de bine, încât majoritatea oamenilor, când mă privesc, nici nu îşi dau seama că am avut o operaţie!

Niciodată nu m-am gândit că voi fi atât de binecuvântată să văd cum viaţa mea se schimbă radical - de la carmangerie, la a primi educaţie ca asistentă medicală! Dacă nu era vecina noastră creştină, probabil că nu aţi fi auzit astăzi mărturia mea.

Când am „dădăcit” micii mei trandafiri, am înţeles mai pe deplin grija continuă, plină de răbdare şi iubire pe care Isus o are pentru noi, copiii Săi. El ne călăuzeşte pas cu pas de la un început urât, nepromiţător şi păcătos până în punctul in care El poate vedea frumuseţea caracterului Său glorios pe deplin reflectată în noi.

Uneori suntem ispitiţi să credem că Dumnezeu a lăsat această lume în haos. Totuşi, când am intrat pe autostrada care ducea către aeroportul din Roma, ceva mi-a reamintit că nu este aşa: am văzut doi cedri falnici din Liban stând drepţi ce parcă Îl simbolizau pe Dumnezeul nostru care stă neîncetat să îşi păzească lumea.

Când apar obstacole, oamenii preferă să renunţe la obiectivul pe care doreau să îl îndeplinească. Alţii îşi asumă riscuri, trudind din greu pentru a-şi împlini visele, gândind în perspectivă, avansează şi sunt hotărâţi să depăşească orice obstacol. Dar sunt şi momente când poate ne dăm seama că ne-am aşezat pe partea greşită a crengii din cauza unei decizii grăbite.

Încă mă simt mică la gândul că Dumnezeu a deschis o cale ca eu să merg tocmai din Trinidad şi Tobago la Universitatea Harvard pentru a da mărturie unei fiice tinere de-a Lui, care avea nevoie să Îl întâlnească în rugăciune. Mă rog ca această sămânţă semănată să dea rod pentru slava şi onoarea Lui.

Împotrivirea şi descurajarea vor veni. Puterea noastră omenească poate va ceda. Totuşi, la fiecare pas al călătoriei noastre, să nu uităm de sfatul pe care Dumnezeu i l-a spus în mod repetat lui Iosua: „Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te!”. Să nu ne lăsăm pradă descurajării, căci Domnul nostru va fi cu noi pentru a ne scăpa!

Fie ca Dumnezeu să mă ajute să împlinesc cea mai mare nevoie pe care o am acum: echilibru şi odihnă în El. Munca poate aştepta. Va trebui să aştepte. Sănătatea şi timpul meu cu Isus sunt mult mai importante!

Cuvântul „să alerg” mă face să mă gândesc la o altfel de alergare - una mai bună - un fel de alergare pe care trebuie să mă concentrez: „alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Doar El ne poate ajuta să găsim echilibrul în viaţa noastră.

Cuvântul Său este plin de mesaje de speranţă şi învăţături care să ne reamintească de chemarea noastră - să îl facem cunoscut pe El. Dacă astăzi te găseşti plângând lângă mormânt, stai liniştită o clipă şi aminteşte-ţi făgăduinţa Lui. El a înviat! El Se întoarce!

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru învierea Domnului Hristos, pentru planul mântuirii şi pentru mormântul gol al lui Isus, care ne dă speranţă că mormintele celor dragi nouă vor fi şi ele, cândva curând, golite.