Devoțional tineri

Când e vorba de viața noastră reală, profundă, există un singur plan. Nu are rost să căutăm alternative, polițe de asigurare sau precontracte. Singura șansă este să ne încredem în Cel care, încă de pe vremea când noi nu eram de încredere, Îi eram chiar vrăjmași, a semnat cu noi un legământ, un contract de salvare a noastră. Dacă nici această dovadă de iubire nu-i suficientă, atunci ce ar mai putea fi?

Mântuitorul obișnuia să spună: „Cine are urechi de auzit să audă și cine are ochi să vadă.” A vedea și a auzi presupun voință, alegere. Alege în această zi să vezi și să asculți mai cu atenție! Îndreaptă privirea ta chiar în direcția în care ți-e incomod să privești, spre cei mai lipsiți ori mai nefericiți decât tine. Ascultă-i chiar și pe cei care te enervează...

Oare cum ar fi ca aceste table ale iubirii să modifice filozofia mea de viață și, în loc să văd totul ca pe o permanentă interdicție, să abordez viața din perspectiva iubirii și să caut posibilități prin care pot manifesta iubire față de Dumnezeul meu și față de semenii mei? Este nevoie de o decizie voită, conștientă, apoi de stăruință în rugăciune. Dușmanul nostru și al lui Dumnezeu nu va fi prea binevoitor să ne lase să-i iubim pe ceilalți, mai ales pe rivalii noștri sau pe cei ce ne sunt antipatici.

Acesta este un motiv de mulțumire către Creatorul atât de generos, care nu a făcut economie de diversitate și funcții interesante atunci când ne-a proiectat. Suntem deosebit de minuțios alcătuiți.

Pentru cineva care vrea să fie conștient de darurile primite, gândul că ține de tine ca ceea ce ai să devină cu mult mai mult ar trebui să declanșeze decizia de a nu lenevi, de a folosi orice oportunitate se ivește și de a transforma fiecare clipă în ceva dedicat întâlnirii cu Stăpânul. Va fi incredibil să scoți la iveală tot ce ai reușit să faci în plus. Ține minte acest lucru: fă ceva în plus, pe lângă ce ești dator să faci și dincolo de minimum obligatoriu, pune ceva de la tine în fiecare lucru din această zi!

Cum ar fi oare dacă am înceta să mai căutăm explicații și vinovați, iar, pentru o vreme, nu am privi decât spre Cel care aleargă împreună cu noi, ușor în fața noastră, ca Model de viață și de acțiune?