Ziua internaţională a zăpezii
„Veniţi totuşi să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18)
Poate că nu eşti printre cei care iubesc frigul, ci preferi căldura. Foarte bine! Gândeşte-te totuşi că, fără frig, nu se poate aprecia o zi însorită la adevărata ei valoare. Găseşte ceva bun în orice lucru, iar astăzi, dacă afară este zăpadă, du-te şi fă un „om”. Ai putea, de ce nu, să te joci de-a creaţia.
Cea mai frumoasă amintire este legată adeseori de perioada copilăriei. Atunci veneam zgribuliţi de afară şi ne strângeam lângă sobă, să ne încălzim. După ce mâneam dovleac copt, stăteam la poveşti alături de familie.
Nu ştiu care a fost prima iarnă, nu ştiu cum a fost prima zăpadă, dar cred că zăpada a rămas la fel. Ea nu şi-a pierdut din strălucire. Ea nu se schimbă. Uneori, mă gândesc că zăpada ar fi bună şi vara pentru că este o bucurie a copiilor, iar vara, de multe ori, este asociată cu vacanţa, asta însemnând o bucurie dublă.
Este destul de dificil să faci o biografie a zăpezii… Ar trebui să explic modul de formare, durata „vieţii” ei şi alte asemenea aspecte, însă ceea ce este cu adevărat special la zăpadă este faptul că ne îndreaptă gândurile spre o viaţă curată, pură.
Felicia Ciochindel, Motoci (Dolj)
