Elisabeta a Il-a – regină
Pentru că nici Fiul omului n-a venit săi se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Matei 2:28)
În urmă cu 2 000 de ani, un Prinţ şi-a părăsit tronul pentru a Se murdări într-un război crunt. „Prinţul păcii” S-a implicat în mod direct în războiul dintre bine şi rău. Prin victoria Sa ne-a înfiat ca prinţi şi prinţese. Acum este rândul nostru să ne implicăm în luptă. Zilnic ne stă în faţă o nouă aventură. Dacă ne vom implica în serviciul Lui, vom fi învingători, dar, dacă vom aştepta ca alţii să ducă lupta, vom fi înfrânţi. E timpul să te înrolezi. Nu ezita!
Când eram copii, ni se spuneau adesea poveşti în care regii erau suverani pe nişte meleaguri fantastice. Părţile cele mai interesante ale acestor poveşti erau aventurile prin care treceau prinţii şi prinţesele. Probabil că ne-am pus cel puţin o dată întrebarea: „Oare cum ar fi viaţa noastră dacă am fi prinţi?”
Într-o zi de 6 februarie, Elisabeta a II-a a devenit regină a Regatului Unit al Marii Britanii, după moartea tatălui său, regele George al Vl-lea. Una dintre cele mai interesante întâmplări din viaţa ei a avut loc însă pe vremea când era încă prinţesă.
La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, prinţesa avea doar 13 ani. În primele luni ale cumplitului război ce cuprinsese omenirea, Elisabeta a fost nevoită să stea departe de părinţii ei, la castelul Balmoral. În martie 1945, a luat hotărârea de a participa la un antrenament pentru a se înrola ca şofer în Serviciile Auxiliare Teritoriale, în ciuda opoziţiei din partea familiei şi a guvernului. Dorea să se implice în mod direct în apărarea ţării ei, în loc să stea şi să îi lase pe alţii să ducă lupta pentru ea.
Raoul Andrei Brazdă, ITA, Cernica
