Ion Creangă – marele povestitor al românilor
… Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor. (Matei 18:3)
Tu ai amintiri memorabile pe care să le laşi urmaşilor? Ai avea curaj să îţi treci toate amintirile pe hârtie fără să-ţi fie ruşine de nimic? Porţi încă în tine ceva din puritatea pe care o aveai în copilărie? Mai ocupă părinţii, fraţii, natura şi bucuria un loc important în viaţa ta? Dacă nu, începe de azi să scrii pe o coală albă a vieţii amintiri de care să fie mândri cei de lângă tine, dar mai ales Dumnezeu.
Poveştile lui Ion Creangă sunt o „lectură obligatorie” în aproape fiecare generaţie, iar relatările despre copilăria lui trezesc şi astăzi zâmbetele cititorilor.
În 1837, chiar în ziua de început a primăverii, s-a născut în satul Humuleşti „Nică”, cel mai mare dintre cei opt copii ai Smarandei şi ai lui Ştefan.
Copilăria lui plină de bucurii, joacă şi peripeţii a fost zugrăvită frumos în Amintiri din copilărie. Ca întâi-născut, a fost trimis la şcoală pentru a căpăta o educaţie înaltă, mai întâi în satul natal, apoi la Broşteni şi la Târgu-Neamţ. Dorinţa mamei de a-l vedea preot l-a condus la Şcoala Catihetică de la Fălticeni. La 21 de ani, Creangă a terminat studiile de la Seminarul Teologic de la Socola.
După ce a fost hirotonit diacon. Creangă a devenit învăţător, ba încă unul foarte cunoscut şi apreciat. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie strânsă cu Mihai Eminescu şi a publicat cea mai mare parte a operelor care l-au consacrat. Creangă este cunoscut mai ales pentru evocarea nostalgică a copilăriei în Amintiri din copilărie.
Claudiu Vasile, Craiova
