Gabriel Garcia Marquez – scriitor columbian
Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde fi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3:20)
Toţi ne naştem o dată, dar, „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia iui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Dacă simţi că ai fost creat pentru o viaţă fără sfârşit („a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei” – Eclesiastul 3:11), trebuie să te naşti din nou, „din apă şi din duh”. Când Îl accepţi pe Isus ca Salvator omul dinăuntru (2 Corinteni 4:1 6) se naşte în tine prin puterea Duhului Sfânt. Lasă-L pe El să zidească în tine un duh nou şi statornic, o minte şi o inimă curate şi să fii schimbat în acelaşi chip cu al Lui.
„Astăzi ar fi fost ziua mea – 6 martie. Sunt Gabriel Garda Marquez. Oamenii m-au apredat pentru ceea ce am făcut. M-au premiat. Am obţinut chiar şi Premiul Nobel pentru Literatură, în 1982. O listă lungă de premii şi o moştenire pe care am lăsat-o tuturor ţi-ar putea spune că ceva din mine… trăieşte. Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori. Apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”
Am scris cândva că «oamenii nu se nasc o dată pentru totdeauna în ziua când vin pe lume, viaţa obligându-i să se nască din nou, chiar de mai multe ori…» M-am născut prima dată în 1927. Nu ştiam nimic despre locul acesta numit «Pământ». Am învăţat totul pas cu pas, la fel ca tine. Odată cu trecerea timpului, viaţa m-a obligat să mă nasc din nou de multe ori, şi asta a însemnat existenţa mea pe Pământ.”
Loredana Mariposa, Brăila
