Iulius Caesar – părintele Imperiului Roman
Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? (Marcu 8:36)
Un om înzestrat de Dumnezeu cu multe calităţi, având putere absolută, a ajuns să se considere invincibil. Fără călăuzire divină, orice cucerire a fost de fapt o pierdere pentru sufletul său. Viaţa lui Iulius Caesar ar fi avut alt final dacă nu s-ar fi înconjurat de atât de mulţi „prieteni” şi dacă L-ar fi recunoscut pe Dumnezeu în toate căile sale. Dacă vrem să fim învingători, să Îl alegem pe Dumnezeu drept comandant suprem al vieţii noastre.
Iulius Caesar a fost una dintre cele mai influente şi mai controversate personalităţi din istorie.
Născut într-o familie de patricieni romani, a intrat în contact cu lumea politică romană a anului 85 î.Hr. După câţiva ani, s-a înrolat în armată, dând dovadă de adevărate calităţi militare. Mai târziu, a intrat cu forţe proaspete în Forul din Roma, ca avocat, fiind recunoscut pentru calităţile oratorice. Însuşirile sale şi o serie de conjuncturi favorabile l-au ajutat să avanseze până la poziţia de pontifex maximus şi guvernator al Hispaniei. Pentru mai multă stabilitate politică, s-a aliat cu Licinius Crassus şi Pompeius Magnus, doi lideri militari, creând astfel primul triumvirat. După moartea lui Crassus, Pompeius şi-a sporit pretenţiile şi, ca urmare, a izbucnit războiul civil. Iulius l-a înfrânt pe Pompeius şi a iniţiat campanii de cucerire în Asia Mică, Africa de Nord şi Spania.
Împotriva lui Iulius Caesar a fost organizat însă un complot chiar de către aristrocraţia senatorială rămasă ataşată de tradiţiile republicane. Astfel, la 15 martie 44 î.Hr., chiar în preajma organizării unei campanii militare împotriva părţilor, Iulius Caesar a fost asasinat de către un grup de senatori.
Andreia Ioviţoni, Făget (Timiş)
