Abolirea sclaviei în China
Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. (1 Petru 2:16)
V-aţi gândit vreodată cum ar fi să trăim încă în vechime? În vremurile când poporul Israel se afla sub conducerea egiptenilor, iar sclavia era un lucru obişnuit? Cât de mult ne-am fi dorit atunci să fim eliberaţi de sub puterea stăpânirii şi să fim slobozi? Cât de mulţumitori am fi fost pentru libertate şi cât de conştienţi am fi fost de adevărata ei valoare?
Astăzi, 20 martie, se celebrează peste o sută de ani de la abolirea sclaviei în China. Această formă de dependenţă a apărut încă de când omul a realizat că poate obliga o altă fiinţă umană să lucreze pentru el, folosind forţa brută, intimidarea. Astfel, între secolele al XII-lea î.Hr. şi al XX-lea d.Hr., în China a existat o lungă tradiţie a sclaviei. Mai mult de 5% din populaţia ţării a fost înrobită şi obligată să lucreze în folosul altora.
Mă întreb cât de mult doreau oamenii aceia subjugaţi eliberarea? Cât de des se gândeau la momentul dezrobirii, când vor putea privi totul cu ochii libertăţii? Şi, mai presus de toate, ce au simţit când hainele tocite de lovituri, ude de lacrimi şi murdare de sânge au fost înlocuite cu haine curate, noi, de oameni liberi?
Vă invit să-l mulţumim Tatălui nostru pentru privilegiul de a trăi în-tr-o ţară liberă, pentru că ne-a eliberat de sub puterea păcatului şi că va veni pe nori şi ne va schimba hainele mânjite cu unele albe şi fără pată. Vom spune şi noi ca Napoleon Bonaparte: „Nimic nu este mai dificil, şi totuşi mai preţios, decât să fii liber să decizi.” Să ne eliberăm de orice răutate, grijă, neajuns şi să ne aşteptăm Tatăl cu speranţă şi bucurie. De astăzi, să exersăm libertatea în Dumnezeu.
Iolanda Kristof, Lugoj (Timiş)
