Discursul „Cetăţenia în Republică” al lui Franklin D. Roosevelt
… dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea fi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13,14)
Critica neobosită adusă celor din jur nu construieşte relaţii şi nici caractere. În schimb, implicarea activă şi entuziasmul pot avea efecte pozitive. Dacă se întâmplă ca părerea celor din jur, mustrarea sau critica să aducă deznădejde în viaţa noastră, să privim spre obiectivele noastre şi spre Cel care este gata să ne apuce de mână pentru a ne da putere să mergem mai departe.
Franklin Delano Roosevelt a fost cel de-al 32-lea preşedinte al SUA, având patru mandate consecutive între anii 1933-1945. Mandatele sale s-au suprapus unei perioade dificile din punct de vedere politic şi economic: Marea Criză şi al Doilea Război Mondial.
În discursul „Cetăţenia în Republică” din data de 23 aprilie 1910, susţinut la Sorbona, Roosevelt spunea: „Nu este criticul cel care contează, nu cel care stă pe margine şi care arată cu degetul cum s-a împiedicat omul puternic… Meritul este al celui care se află în arenă, al celui care greşeşte şi ratează în mod repetat, al celui care cunoaşte entuziasmul şi devoţiunea şi care se dăruieşte unei cauze care merită efortul, al celui care, în cel mai bun caz, cunoaşte triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, eşuează după ce a îndrăznit ceva extraordinar.”
Părţi din acest discurs de 35 de pagini au fost reproduse în diferite contexte, pentru a oferi încurajare. Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al SUA, a preluat părţi din acest discurs atât în cuvântarea ţinută la câştigarea alegerilor, cât şi în scrisoarea de retragere. Nelson Mandela a folosit acest discurs pentru a încuraja echipa de rugby a Africii de Sud la Cupa Mondială din 1995.
Iulia Popa, Bucureşti
