Accidentul de la Cernobîl
Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta. Îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. (Geneza 12:2)
Aş vrea să-ţi spun că n-am fost meniţi să facem răul. Cred că putem să răspândim în jurul nostru bunătate, amabilitate, „mireasmă de viaţă spre viaţă”. Depinde doar de sursa de la care alegem să ne alimentăm. Paşii mărunţi definesc acţiunile importante, iar ele pot avea consecinţe grave. Nicotina, de exemplu, acţionează în timp şi te afectează atât pe tine, cât şi pe ceilalţi. Sau poate că, în interior, eşti consumat de sentimente negative faţă de o anumită persoană. Aşa acţionează şi păcatul – ne macină în interior şi, într-un final, ne distruge.
În data de 26 aprilie 1986, noaptea, s-a produs un accident major la Centrala Atomoelectrică Cernobîl. Dezastrul este considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare şi a fost cauzat de o combinaţie de factori: încălcări ale procedurilor, greşeli de proiectare, defecţiuni ale sistemului de comunicaţii şi lipsa măsurilor de siguranţă adecvate.
Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat apoi spre regiunile învecinate şi mai îndepărtate.
O persoană mi-a descris propriile amintiri despre efectele accidentului nuclear: „Plantele au crescut enorm (cartofi cât pumnul, dar te durea capul după ce-i mâncai); copiii au suferit tare mult, le-a căzut părul, iar pielea le-a devenit galbenă. Mulţi au murit. Majoritatea oamenilor au suferit în urma radiaţiilor.”
Kristina Luben, Bucureşti
