Descoperirea structurii tridimensionale a ADN-ului
Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri – iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. (Eclesiastul 1:13)
Atunci când ştiinţa rămâne în aria sa legitimă de acoperire şi se ocupă cu elucidarea mecanismelor naturii, aşa cum este şi cazul pe care l-am prezentat, ea nu face decât să ne descopere limbajul lui Dumnezeu în natură. Această ştiinţă este cu totul demnă de apreciat şi inspiratoare.
Pe 29 aprilie 1953, lumea s-a schimbat. Nu a fost vorba despre vreun experiment nuclear sau o descoperire astronomică incredibilă, ci despre ceva mult mai mic. Microscopic şi totuşi gigantic! De atunci ştim care este structura tridimensională a ADN-ului.
Când şi-au publicat rezultatele, cu celebra „dublă spirală” a vieţii, biologul american James Watson şi fizicianul englez Francis Crick au adăugat o cărămidă esenţială biologiei moleculare moderne şi înţelegerii felului uimitor în care a proiectat Dumnezeu viaţa. Descoperirea lor a luminat aspecte fundamentale ale funcţionării planului divin al vieţii prin molecula eredităţii: ADN-ul.
Watson şi Crick nu au ajuns la rezultatele lor de la zero, ci au construit pe contribuţiile premergătoare ale cercetătorilor ce au trudit înaintea lor. ADN-ul fusese deja identificat în anii 1860 de către chimistul elveţian Friedrich Miescher, apoi alţi cercetători au descoperit noi proprietăţi ale moleculei, inclusiv părţile ei componente şi felul în care se leagă între ele. Când Watson şi Crick au ajuns să investigheze structura ADN-ului, această moleculă era deja principalul „suspect” pentru procesul de transmitere a eredităţii. Descoperirea lor a fost onorată cu Premiul Nobel.
Florin Gheţu, Bucureşti
