Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. (Eclesiastul 3:1)
Acum este timpul să muncim, să reparăm drumurile care duc spre Hristos, să construim împreună locuinţe pentru veşnicie. Urmează cea mai mare sărbătoare din istorie, dar pentru asta Dumnezeu te cheamă să munceşti împreună cu El. Hai, la treabă! Sărbătorim mai târziu.
În data de 9 mai 1945, la Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiţionată a Germaniei, act care a marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, război ce a cauzat moartea a peste 70 de milioane de oameni, circa 3% din populaţia lumii, la vremea aceea. Alte sute de milioane de oameni au fost răniţi sau au rămas infirmi.
Ziua de 9 mai a fost desemnată de Stalin zi de sărbătoare naţională în Rusia. După trei ani, sărbătoarea a fost anulată pentru a concentra toate puterile şi forţa de muncă la reabilitarea ţării. Abia în 1965, ziua de 9 mai a redevenit zi de sărbătoare naţională.
Pentru a contribui la înflorirea ţării, oamenii „au renunţat” la dreptul lor legitim de a sărbători ziua victoriei. Ţara era în şantier – oraşele şi drumurile trebuiau reconstruite. Pentru a avea un viitor mai bun a fost nevoie ca oamenii să jertfească ceva din prezentul lor.
În urmă cu 2000 de ani, la Golgota, Isus a semnat cu sângele Său actul de răscumpărare. Ar fi trebuit sărbătorită obţinerea victoriei în cel mai mare război din istoria universului. Dar Isus nu ne-a lăsat prea mult timp de sărbătoare şi ne-a trimis la lucru: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile” (Matei 28:19).
Lilian Tverdohleb, Braşov
