Junko Tabei
… Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea fi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13,14)
Asemenea lui Junko, şi noi suntem nişte temerari pe calea vieţii, călăuziţi de lumina Duhului Sfânt în drumul nostru către „Everestul ceresc”, motivaţi de cuvintele minunate din Filipeni 3:14: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” Dragii mei, lăsaţi-vă salvaţi de ghidul nostru, Isus Hristos, de sub greutatea „avalanşei” de păcate şi continuaţi-vă drumul către premiul chemării cereşti!
Ziua de 16 mai este una minunată dintr-o lună aleasă, parcă, intenţionat de Dumnezeu pentru a ne descoperi frumuseţea naturii, măreţia şi diversitatea binecuvântărilor la care avem acces continuu şi necondiţionat. Este luna în care natura renaşte, trăirile devin mai intense, pofta de viaţă ne pulsează în vene, iar spiritul aventurier este în elementul lui.
De aceleaşi trăiri a fost cuprinsă şi Junko Tabei, o tânără alpinistă japoneză care, în primavara anului 1975, la iniţiativa ziarului Yomiuri şi a televiziunii Nihon, a alcătuit o echipă de 15 femei alături de care a acceptat cea mai mare provocare a vieţii ei: cucerirea Everestului!
După o perioadă de pregătire, la începutul lunii mai 1975, Junko, însoţită de coechipierele sale a dat startul aventurii. Popasul de la 6 300 de metri altitudine a fost punctul de cotitură al expediţiei, întreaga echipă fiind surprinsă de o avalanşă şi îngropată sub zăpadă. înainte de a fi salvată de Sherpa, ghidul grupului, Junko a zăcut şase minute inconştientă, îngropată sub zecile de kilograme de zăpadă. Douăsprezece zile mai târziu, pe 16 mai 1975, Junko Tabei a intrat în istorie ca prima femeie care a cucerit Everestul.
Adelin Rusu, Bucureşti
