… Uitând ce este în urma mea si aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13 u.p.,14)
Noi nu avem ca ţintă obţinerea unei astfel de distincţii, ci ne dorim „câştigarea” premiului ceresc: viaţa veşnică. Îl vom primi dacă, asemenea lui Pavel, vom alerga şi vom depune efortul necesar. Te invit astăzi la alergat după experienţe. Abandonează planurile despre care ştii că nu te conduc spre ţinta veşnică. Invită-L pe Dumnezeu să îţi fie coleg şi prieten de nădejde. Îţi doresc o zi de alergare minunată după Cer!
Atunci când ajuţi la înfăptuirea unui lucru apreciat de cei din jur sau când realizările tale sunt de-a dreptul impresionante, aştepţi, bineînţeles, recunoaşterea şi lauda din partea celorlalţi. Ordinul „Legiunea de Onoare”, creat la data de 19 mai 1802, este decernat de statul francez pentru conduită civilă ireproşabilă sau pentru fapte de război excepţionale, atestate de o anchetă oficială.
În timpul Revoluţiei Franceze, au fost desfiinţate toate medaliile acordate până atunci. Napoleon Bonaparte a fost cel care, ceva mai târziu, a repus „Legiunea de Onoare” la locul de cinste şi, până în ziua de astăzi, diverse personalităţi au primit şi primesc acest ordin ca recunoaştere oficială din partea statului.
De-a lungul timpului, au existat şi persoane care au refuzat primirea ordinului: scriitori, membri ai Academiei Franceze, rectori universitari, nume cunoscute precum: Maurice Ravel, Brigitte Bardot sau Catherine Deneuve. Erik Satie, un compozitor şi pianist francez, a afirmat: „Nu este totul să refuzi «Legiunea de Onoare». Trebuie mai întâi să o meriţi.”
Rahela Palea, Timişoara
