Edictul de la Worms
Dumnezeule, nu tăcea! (Psalmii 83:1 p.p.)
Astăzi, te invit la o decizie: indiferent de circumstanţe, rămâi un om de onoare! Dovedeşte că eşti un împlinitor a ceea ce scrie în Scripturi şi îţi promit că Domnul nu va tăcea niciodată în dreptul tău.
În 1520, papa Leon al X-lea a emis bula papală Exsurge Domine („Ridică-Te, Doamne”), expunând 41 de aşa-zise greşeli din cele 95 de teze ale lui Martin Luther. Acesta din urmă a fost convocat la Worms pentru explicaţii, având promisiunea de siguranţă şi liberă trecere.
După ce Luther şi-a prezentat explicaţiile înaintea Dietei şi a afirmat: „Eu nu pot să fac altfel. Aici stau! Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” la 25 mai 1521, împăratul Carol al V-lea a emis Edictul de la Worms prin care a anunţat: „Interzicem oricui, de astăzi înainte, să îndrăznească, cu vorba ori cu fapta, să primească, să apere, să ajute sau să favorizeze în vreun fel pe cel numit Martin Luther.”
Edictul l-a condamnat pe Luther ca eretic şi a interzis citirea sau deţinerea scrierilor lui. Luther urma, în ciuda promisiunii făcute lui, să fie arestat şi pedepsit. Pentru a-1 apăra, prinţul Frederick al IlI-lea l-a „răpit” şi l-a ascuns în Castelul Wartburg. Luther nu a fost surprins de călcarea în picioare a promisiunii. Se aştepta ca oamenii care nu credeau Cuvântul lui Dumnezeu să nu fie oameni de cuvânt. Astfel, din oraşul celor fără de cuvânt a plecat cel care avea să le ofere Cuvântul în limba lor, făcându-i pe mulţi să devină oameni de cuvânt.
Adrian Bulboacă, Botoşani
