Elisabeth Charlotte – prinţesă a Palatinatului
Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. (Mica 7:7)
Nu ne-am născut toţi într-un palat, însă toţi avem ca tată un împărat. Nu toţi am trăit în lux, dar bogăţia se găseşte în suflet. Nu uita că mai este foarte puţin şi vei putea să te bucuri de castelul din care ai fost răpită. Aşteaptă cu încredere!
Te-ai gândit cum o fi viaţa la palat. Îţi imaginezi poate o viaţă frumoasă, având tot ce vrei, lenevind fără să munceşti. Cu siguranţă, nu este rău să ai statutul de regină sau de prinţesă, dar, dacă citim povestea anumitor prinţese, părerea noastră s-ar putea schimba.
Cunoscută ca Liselotte, Elisabeth Charlotte s-a născut la data de 27 mai 1652, în castelul din Heidelberg. Căsătoria părinţilor ei a fost nefericită, tatăl ei alegând să se implice într-o relaţie cu una dintre însoţitoarele reginei. Prinţesa a fost crescută de o soră a regelui, începând de la vârsta de and ani. în 1663, Liselotte a fost nevoită să se întoarcă la Heidelberg, unde a trăit cu mama vitregă, cei cincisprezece fraţi vitregi şi fratele său, viitorul Carol al II-lea, Elector Palatin.
Se presupune că ar fi vrut să se căsătorească cu verişorul său Wilhelm de Orania, dar părinţii i-au spus că trebuie să se sacrifice în favoarea unei căsătorii mai avantajoase cu fratele regelui Franţei, rămas văduv după moartea primei soţii. Chiar dacă era prinţesă, Liselotte avea energia de a vâna o zi întreagă şi refuza să poarte masca pe care o foloseau femeile, la vremea aceea, pentru a-şi proteja faţa.
Felicia Ciochindel, Motoci (Dolj)
