Ştefan Luchian – pictor român
Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc. (Isaia 40:30,31)
De multe ori, ne lovim de probleme şi suntem descurajaţi. Ştefan Luchian a luptat cu mizeria, sărăcia şi boala şi a învins. A avut o atitudine de învingător. Printr-o atitudine optimistă şi plină de speranţă, cu ajutorul Domnului, putem să fim o pată de culoare în cenuşiul acestei lumi.
Poate că eşti pasionat de pictură sau poate că ai doar cunoştinţe vagi despre artă. Cred însă că numele Ştefan Luchian îţi este cunoscut. Viaţa acestui pictor, trecut în nefiinţă în data de 28 iunie 1916, ne oferă o lecţie importantă.
Luchian s-a născut în 1868, în satul Ştefăneşti din judeţul Botoşani. Chiar dacă părinţii îl pregăteau pentru o carieră militară, el s-a opus. A urmat cursurile Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, mai apoi studiind la Munchen şi la Paris.
După 1900, apar primele simptome ale unei teribile boli: scleroză multiplă. Pe deasupra, sărăcia se ţinea scai de el. înciuda condiţiilor vitrege. Ştefan Luchian a început să picteze cu mai mult elan şi avânt, în ultima parte a vieţii creând opere de artă inegalabile.
A trăit o dezamăgire cruntă în 1905, când, la o expoziţie, i-a fost cumpărat un singur tablou de către pictorul N. Grigorescu. Din 1909, boala l-a ţintuit la pat, dar nu s-a dat bătut. înultimele luni ale vieţii, degetele îi erau paralizate şi nu mai putea ţinea penelul. înaceste condiţii, ruga pe cineva să îi lege penelul de degetele paralizate, şi aşa a pictat până la sfârşitul vieţii.
George-Cătălin Ciurea, Curtişoara (Olt)
