Louis Pasteur şi vaccinul antirabic
…Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe cared moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18,19)
Totul a pornit de la o injecţie administrată unui pacient sortit morţii. Lucrul acesta a schimbat istoria. Oricâţi bani ai fi avut, oricât de mulţi şi de buni prieteni ar fi fost lângă tine, oricât de mare ar fi fost poziţia ta socială, dacă ai fi fost muşcat şi nu ai fi primit vaccinul, mureai. Salvarea ta a devenit posibilă tot printr-o intervenţie majoră. Altfel, şi tu, şi eu am fi murit. Doreşti salvarea?
Una dintre cele mai neplăcute experienţe este să fii muşcat de un animal. Fie că este vorba de un şarpe sau de un câine, muşcăturile pot fi periculoase. De-a lungul istoriei acestui pământ, o mulţime de oameni au sfârşit datorită unor astfel de muşcături.
În anul 1885, Joseph Meister, un băieţel de doar nouă ani, a fost muşcat de un câine. Până la data aceea, din cauza simptomelor dramatice şi a sfârşitului letal, turbarea era o boală mortală şi înfricoşătoare. Cei mai mulţi credeau că micul Joseph este „condamnat” la moarte.
Dar, în data de 6 iulie 1885, marele savant francez Louis Pasteur, un adevărat pionier în domeniul microbiologici, a folosit pentru prima dată vaccinul antirabic pe micul Joseph. Deşi Pasteur nu a fost prea încrezător şi injecţia a fost făcută fără tragere de inimă, pacientul s-a vindecat. Până atunci, Pasteur nu utilizase vaccinul său decât pe câini şi în doze de virulenţă foarte moderată. Cu greu a decis să-l utilizeze în doze cu virulenţă maximă, dar tot pe animale. Acum era prima dată când experimenta vaccinul său pe oameni… Şi s-a dovedit că a avut succes.
Viorel Dascălu, Târgu Neamţ
