Cucerirea de către alpiniştii români a vârfului Nanga Parbat
Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea. (Psalmii 59:9)
„Muntele vieţii” este unul provocator. Însă doar dacă îl treci poţi dobândi marea victorie. Niciodată să nu laşi sămânţa îndoielilor în mintea ta, să nu priveşti în urmă, ci, încrezător, să urci tot mai sus condus de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Foloseşte traseul oferit de El şi, indubitabil, vei cuceri vârful.
Imaginează-ţi viaţa ta sub forma unui munte abrupt, cu altitudine foarte mare, pe care urcându-l rişti să pierzi multe, până şi propria viaţă. Care ar fi traseul ales? Ai risca să porneşti pe timp de furtună sau să te opui avalanşelor? Ai putea să nu-ţi pierzi credinţa chiar dacă trupul tău ar refuza să continue?
Nanga Parbat este unul dintre cele mai periculoase vârfuri montane, cu o altitudine de 8 125 de metri. Situat în Pakistan, este cunoscut şi sub numele de „Muntele ucigaş”. Peste 50 de suflete şi-au dat viaţa încercând să-l cucerească. Pentru prima dată, după multe încercări nereuşite, la 3 iulie 1953, alpinistul austriac Hermann Buhl a reuşit să urce până în vârf.
Deşi părea imposibil, după o pregătire de 6 luni, în ciuda alegerii celui mai dificil traseu, a lipsei de oxigen suplimentar şi a serpa-şului, la data de 19 iulie 2013, alpiniştii români Marius Gane, Aurel Salaşan, Teo Vlad, Zsolt Torok şi Bruno Adamcsek au reuşit, în premieră românească, ascensiunea vârfului Nanga Parbat. Liderul echipei, Zsolt Torok, a declarat: „Nici pentru o frântură de secundă nu m-am gândit să ne oprim şi să dăm înapoi.
Ana Cobîleanschi, Suceava
