Simon Bolivar – revoluţionar din America Latină
Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă şi viaţa mea vede lumina! (Iov 33:28)
Mai importantă decât toate eliberările menţionate, cred că este o eliberare care a intrat deja în istorie şi priveşte viitorul nostru veşnic. Ne naştem cu o înclinaţie spre păcat, cu o fire rebelă împotriva lui Dumnezeu, dar El, în nemărginita Lui bunătate, L-a trimis pe Fiul Său preaiubit să ne elibereze din sclavia păcatului. De aceea trebuie să-l fim recunoscători pentru binele făcut!
Cam asta îşi doreşte fiecare om în această viaţă. Poate că ne dorim eliberare din „sclavia” bucătăriei sau eliberare din „închisoarea” unui loc de muncă de care ne-am săturat. Toată lumea ne promite eliberare: medicul de familie, prin prescrierea unor medicamente care să ne scape de durere, medicul stomatolog, de asemenea, companiile de igienă şi înfrumuseţare ne oferă soluţii pentru a scăpa de grija transpiraţiei, a coşurilor ori a iritaţiilor nedorite şi exemplele pot continua.
La această dată, 24 iulie, Simon Bolivar, fiu al unui aristocrat venezuelean de origine spaniolă, a obţinut una dintre cele mai mari eliberări – eliberarea Americii Latine de sub dominaţia spaniolă.
Educaţia primită de Bolivar a conturat modul de gândire al „Liberatorului”. Indieni, mulatri, metişi, creoli, negri, sclavi sau oameni liberi – pentru Simon Bolivar au fost cu toţii locuitori egali ai Venezuelei. El nu a acceptat ideea de scalvie. Dorea independenţă şi emancipare pentru statele sud-america-ne pe care le vedea prospere sub conducerea unui singur om. Nu voia să fie el acela. Nu a împărtăşit ideea instalării unui „rege al Americii”.
Diana Ciobanu, Iaşi
