1866 – primul cablu de telegraf transatlantic
Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine… şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. (2 Corinteni 5:19)
Prin Hristos, distanţa dintre veşnic şi trecător a fost anulată. El a îndurat frigul şi furtuna păcatului nostru pentru ca între noi şi Tatăl să nu mai rămână decât mâinile Lui sfinte care să unească. Laudă-L astăzi pe Mântuitorul care îţi ţine viaţa legată de Infinit. Onorează-L printr-o minte care gândeşte curat, prin cuvinte care înalţă, printr-o inimă care iubeşte mai mult!
Era actuală ne-a facilitat într-atât comunicarea, încât nu mai contează dacă distanţa dintre interlocutori este Iaşi – Bucureşti sau Iaşi – Ottawa. Tehnologia de astăzi este o invitaţie la comunicare! Da. Îţi mai aminteşti de istorisirile părinţilor despre scrisori care ajungeau în săptămâni şi despre emoţiile care întreceau cu mult durata ajungerii lor?
În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, informaţiile au circulat între Europa şi America doar cu viteza maximă posibilă a navelor poştale. Dacă furtunile iernii întrerupeau circulaţia navelor de linie, cele două continente erau izolate unul de altul luni de zile.
Faptul că se impunea instalarea unui cablu transadantic era evident. Proiectul necesita fabricarea unui cablu lung de 3 200 de kilometri, care urma să fie scufundat în apele Oceanului Adantic. A fost nevoie de 12 ani de luptă şi de cheltuieli şi de cinci încercări înainte ca o echipă de ingineri să reuşească instalarea acestui cablu. Pe 27 iulie 1866, cablul a fost în sfârşit la locul său şi, din ziua aceea, timp de aproape 140 de ani, comunicaţiile cu Europa nu au mai fost întrerupte de nimic.
Loredana Catrinescu, Darabani (Botoşani)
