Napoleon Bonaparte – hotărâre şi perseverenţă
Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine. (Ţefania 3:17)
Deşi a suferit şi înfrângeri, cea mai renumită fiind cea de la Waterloo (1815), Bonaparte nu a renunţat, ci a rămas hotărât şi statornic în rolul de conducător. El a spus: „Cuvântul imposibil nu există în vocabularul meu.” Şi tu ai fost creat să fii un viteaz pentru Dumnezeu, statornic indiferent de ceea ce se iveşte în calea ta. Adevărata biruinţă este să mergi înainte, chiar când simţi că nu mai poţi, deoarece ştii că nu eşti singur.
Napoleon Bonaparte s-a născut în Ajaccio, Corsica, pe 15 august 1769. Ca ofiţer de artilerie în Franţa continentală, a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a Doua Coaliţii. A menţinut sfera de influenţă a Franţei prin constituirea unor alianţe şi prin numirea prietenilor şi a membrilor familiei în calitate de conducători ai altor ţări europene.
O rară şi fericită combinaţie între puterea de muncă ieşită din comun, memoria fantastică şi inteligenţa neobişnuită. Dormea trei ore pe noapte, fiind capabil ca, în toiul celei mai aprige bătălii, să aţipească 10 minute pentru ca, apoi, refăcut complet, să ia deciziile cele mai potrivite. Victoriile de la Arcole, Rivoli, Abukir, Marengo, Austerlitz, Friedland, Wagram şi Montmirail rămân capodopere de artă militară prin viteza de execuţie, ştiinţa concentrării unor forţe superioare în locul şi la momentul oportune, precum şi prin capacitatea de a-şi mobiliza şi motiva soldaţii. Bonaparte cunoştea pe de rost numele a mii de militari, îngrijindu-se în permanenţă de hrana şi cazarea lor. Le cerea eforturi supraomeneşti atât generalilor săi, cât şi simplilor ostaşi, dar îi şi răsplătea pe măsură.
Marian Mocanu, Bucureşti