Nicolae Ceausescu
Atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău lacov”, căci gura Domnului a vorbit. (Isaia 58:14)
Curajul de a sta împotriva celor care îi erau aliaţi, când aceştia au încălcat dreptul la autodeterminare al unei naţiuni, a generat un efect mai puţin scontat. Şi tu poţi sta ferm pe poziţie în ceea ce este drept şi adevărat, iar recompensa nu va întârzia să apară.
Despre perioada în care România s-a aflat sub comunism nu avem cele mai alese gânduri şi o considerăm o filă neagră din istoria tării noastre.
În noaptea dintre 20 şi 21 august 1968, trupele Uniunii Sovietice şi principalii aliaţi ai Pactului de la Varşovia – Bulgaria, Germania de Est, Polonia şi Ungaria – invadează Cehoslovacia cu scopul de a înăbuşi Primăvara de la Praga, mişcarea politică ce începuse în urmă cu opt luni, având ca scop implementarea autodeterminării în detrimentul intereselor sovietice. Deşi parte a pactului, România refuză să participe la această intervenţie militară, iar secretarul general al Partidului Comunist, Nicolae Ceauşescu, susţine un discurs public în care condamnă în termeni duri acţiunea statelor sovietice.
România îşi consolidează independenţa în următoarele două decade în blocul sovietic, devenind alături de Iugoslavia singura ţară din estul Europei ce are relaţii economice cu Comunitatea Economică Europeană şi prima ţară membră a Pactului de la Varşovia care primeşte vizita preşedintelui SUA Richard Nixon şi a membrilor altor cancelarii importante din Europa.
Francisc Ianoşi, Reghin
