Vlad Voiculescu
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (Psalmii 91:l,2)
Datorită capacităţii excepţionale de sintetizare, argumentare şi examinare, contribuţia lui Voiculescu a intrat în istorie. Prin activitatea sa a influenţat generaţii întregi. Tinere cititor, tu laşi urme adânci pe unde mergi. Îţi laşi paşii călăuziţi de Domnul astfel încât urma ta să se identifice cu aceea a marelui Medic?
Poate că nu ai avut de-a face cu Secţia de neurologie a vreunui spital, nici nu te-ai gândit vreodată la rolul unuia dintre marii neurologi ai ţării noastre.
Vlad Voiculescu s-a născut în 1913 la Târgu Jiu, a urmat Facultatea de Medicină din Bucureşti şi, ca reprezentant al Şcolii Române de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu, a urcat toate treptele ierarhiei universitare, devenind profesor la Clinica de Neurologie a Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.
În paralel cu activitatea universitară a desfăşurat o bogată activitate de cercetare la Institutul de Neurologie al Academiei Române, al cărui director a devenit în 1978, abordând teme interdisdplinare în domeniul epilepsiei şi bolilor vasculare cerebrale, în studiul etiopatogeniei şi al diagnosticului hemoragiilor cerebrale, în bolile neuromusculare, precum şi în problemele de bază ale neurofiziologiei. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 170 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate. Ca recunoaştere a valorii ştiinţifice a contribuţiilor sale, Vlad Voiculescu a fost ales membru al Royal Society of Medicine (Londra), al Societe Francaise de Neurologie şi al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.
Titus Cristian Simen, Sighişoara
