Caligula – jefuitorul Romei
Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. (Luca 6:31)
Poate şi ţie îţi surâde o viaţă fără reguli, legi sau restricţii. Poate ai avut parte de o copilărie asemănătoare. Nu uita însă că nerespectarea vieţii altora duce la pierderea celei proprii. Dacă nu pe lumea aceasta, cu siguranţă în cea viitoare. Respectă-ţi aproapele!
Caligula era un copil împlinit care îşi petrecea zilele cum dorea el. A preferat compania soldaţilor care staţionau pe malul Rinului. Aceştia i-au dat numele de Caligula, după bocancii mari – caligae, („bocanci”). Părinţii i-au neglijat educaţia, trecând cu vederea faptul că era perfid încă de pe atunci, din copilărie.
Caracterul urât a crescut odată cu copilul care, mai târziu, a devenit împărat al Romei, prin trădare. La început, a încercat să devină popular: i-a executat pe oamenii împăratului anterior, i-a omorât pe trădători, a eliminat impozitele şi a asigurat un circ nemaipomenit. Mai târziu, a început să ducă o viaţă de lux, făcând banii statului să se evapore prin mâinile sale. Nici golirea rezervelor statale nu au reuşit să pună capăt îmbuibării. Pentru a menţine lejeritatea financiară a recurs la jefuirea bogaţilor.
Sărim peste făptul că şi-a ucis sora, rudele şi alţi nevinovaţi şi îl găsim trăind în compania trădătorilor şi a femeilor cu o proastă reputaţie. S-a considerat un semizeu care conversa cu Jupiter şi cu Diana. A încercat chiar să-şi ridice o statuie în Templul din Ierusalim.
A murit pe o stradă îngustă, ucis în urma unui complot.
Zsolt Adorján Barabás, Târgu Secuiesc
