Nicolo Amati
Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29:11)
Fiecare dintre noi are o vioară de construit: propria viaţă. Folosim tehnologia înaintaşilor noştri şi, pentru un rezultat unic, adăugăm propriul talent. Uneori, intervin lucruri care îngreunează procesul, dar, depăşindu-le cu ajutorul Maestrului divin, vioara noastră va putea cânta frumos melodia vieţii. Astfel, alţi lutieri vor prelua de la noi arta unei vieţi trăite frumos şi cu folos.
Vioara este unul dintre cele mai nobile instrumente, având un sunet deosebit, transmiţând emoţii diverse când se află în mâna unui violonist.
La începutul secolului al XVII-lea, oraşul italian Cremona era considerat cel mai important centru de lutieri din Europa. Cu un talent moştenit de la tatăl şi bunicul său, Nicolo Amati, despre care se crede că s-a născut în această zi a anului 1596, s-a perfecţionat astfel încât a ajuns să fie cunoscut drept cel mai de seamă lutier din familia Amati.
În urma ciumei şi a foametei de la începutul anilor 1630, care au decimat oraşul său, Amati a rămas singurul lutier din oraş. Instrumentele construite de el erau cunoscute pentru frumuseţea manoperei şi pentru tonalitatea excepţională a sunetelor. Ca un adevărat maistru, care lasă arta sa moştenire generaţiilor următoare, Amati a format ucenici de seamă, care au continuat să aducă cinste meseriei de lutier, printre aceştia numărân-du -se Andrea Guameri şi, posibil, tânărul Antonio Stradivari.
Andreea Ianoşi, Reghin
