Leopold – Prinţ de Hohenzollern
Ferice de robul aceia pe care stăpânul său, ia venirea lui, îl va găsi făcând așa! (Matei 24:46)
În viaţa trăită pe pământ, Domnul Hristos a dat dovadă de o slujire neegoistă. El nu a trăit pentru Sine. Acesta ar trebui să fie şi scopul nostru, de a trăi pentru alţii şi de a sluji cu sinceritate, pentru că El zice: „Dacă ştiţi lucrul acesta [dacă cunoaşteţi scopul învăţăturii], ferice de voi dacă le faceţi.”
Albert Einstein a spus odată: „Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită.”
Inteligent şi cult, cu un frumos aspect exterior, Leopold impresiona lumea. În plus, era modest şi de un altruism admirabil. Trăia numai pentru alţii şi întotdeauna era extraordinar de amabil şi de ingenios.
Leopold a fost tatăl regelui Ferdinand I al României şi fratele regelui Carol I al României. Era un cavaler adevărat, urmând tradiţia familiei, după principiul tatălui său: „Iubire şi credinţă, moderaţie, stăpânire de sine în toate împrejurările, dragoste de profesie şi de alte activităţi…”, iar religia juca un rol deosebit de important în viaţa lui.
Născut pe data de 22 septembrie, Leopold şi-a dedicat viaţa servirii altora, consumându-şi toate forţele în acest sens şi rămânând apropiat de fratele său mai mic, Carol, pe care l-a vizitat în România de foarte multe ori.
Larisa Dan, Toaca (Mureş)
