Ferdinand I
Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. […] Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10:36,38)
Din motive nobile, înalte sau egoiste, unii oameni au renunţat la orice pentru realizarea visurilor proprii. Dar visurile tale? Conduc ele spre o educaţie puternică? Eşti dornic să obţii mântuirea, indiferent de numărul lucrurilor la care va trebui să renunţi? Aceasta va confirma autenticitatea perseverenţei tale spre mântuire! Eşti chemat! Accepţi?
La 28 septembrie 1914, a urcat pe tronul ţării regele Ferdinand I, nepotul şi succesorul regelui Carol I al României. Avea 49 de ani.
Ferdinand I a iubit România şi poporul român. Visul lui a fost în egală măsură acelaşi cu al milioanelor de români – crearea României Mari prin alipirea Transilvaniei regatului român. În ciuda originii sale germane şi a numelui de Hohenzollern, Ferdinand a ales (în data de 14 august 1916) să participe la război de partea Antantei, luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La aflarea veştii, familia sa din Germania l-a renegat, la castelul Hohenzollernilor din Prusia fiind arborat în doliu stindardul heraldic al familiei.
În anul 1922, în data de 15 octombrie, Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari la Alba Iulia, oraşul care avea să trăiască a doua Mare Unire. Maiestatea Sa Ferdinand al României a devenit protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.
Căsătorit din decembrie 1892 cu Maria, principesă de Marea Britanie, Ferdinand I a avut şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Marioara, Ileana şi Mircea.
Lavinia Cătinean, Reghin
