Pablo Picasso – promotor al cubismului
Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află. (Matei 7:13,14)
Dacă toată lumea merge pe calea largă, tu mergi pe calea strâmtă. Fii diferit! Dumnezeu te-a creat o fiinţă specială şi unică. Roagă-L să te ajute să descoperi ceea ce poţi să oferi original lumii.
În clasa întâi, primul test la care învăţătoarea îi supune pe copii este acela de a desena ceva din imaginaţia lor. Toţi copiii desenează o casă cu două ferestre şi o uşă în mijloc, dar în cazul micuţei Miriam lucrurile nu au stat la fel. Ea a desenat un cal. Când învăţătoarea a întrebat-o de ce a desenat un cal, micuţa i-a răspuns: „Asta mi-a venit în minte şi am vrut să fie ceva diferit.”
Ca şi alţi artişti de succes, Pablo Picasso a fost încurajat de părinţii lui să se dedice domeniului artei. Tatăl său. Jose Ruis Blasco, a fost instructor de desen la Escuela des Bellas Artes şi pictor de păsări. Blasco a început să-i predea fiului său lecţii de desen încă din copilărie, iar acesta a avut ca subiect predilect coridele.
La vârsta de 11 ani, micul Pablo a pictat o serie de 15 portrete. Datorită talentului său, încă înainte de vârsta de 15 ani, a fost admis la Academia de Arte, la o clasă de nivel superior, cu specializare în arta clasică. A participat însă foarte rar la cursuri. Încă de pe atunci, Pablo Picasso a început să manifeste nevoia de a fi pictor independent. După mulţi ani, el a promovat cubismul, un curent nou pentru lumea artistică, chiar revoluţionar.
Ingrid Bob, LTA, Cluj-Napoca
